miercuri, 12 august 2009

Poveste de spus mai departe - partea a XI-a

Va invit sa mergeti pe firul epic pentru ca e o poveste foarte interesanta. Eu am primit-o de la Jenika care la randul lui a primit-o de la Dush care a primit-o de la Lia, care a primit-o de la .... si tot asa :) Am ajuns la episodul XI si nu se va termina.

Nu mai vroia sa sufere….. Incetase sa mai lupte si era decisa sa se predea …obosise sa fuga…… obosise sa planga doar in sufeltul sau. Imbratisarea calda si ferma o trezi din nemiscare. Un val urias de caldura , posedat de o forta nebanuita si ascunsa , inunda tot corpul sau firav . Isi sprijini fruntea pe umarul lui si incepu sa planga. Lacrimile scoteau afara din strafundurile sale existentiale toate secundele infinite de durere si de singuratate.

Fara sa spuna nimic , el o ridica in bratele sale si o scoase din baie.
Ii simtea bratele puternice in jurul ei. Ce chestie?! N-ar fi crezut ca un om asa scund era asa puternic. O sterse ca pe un copil. Ii mangaie fata pistruiata si ii sterse lacrimile de pe obraji. Intr-o fractiune de secunda insa se ridica de langa ea si se indrepta grabit spre usa. Fara sa indrazneasca sa se uite in ochii ei spuse:

- Va veni menajera imediat. Ti-a pregatit deja un schimb de haine pentru ca ale tale nu se vor usca prea repede.

Si se repezi pe usa afara inchizand-o cu zgomot.
Orfelia se uita pierduta. Cu ce a gresit? A facut vreun gest aiurea? Stia ca e specialista in asa ceva. Totdeauna spunea cate o tampenie sau facea una. Dar acum? Acum n-a facut nimic. N-a spus nimic. Intepenise pe canapeaua comoda si cauta explicatii. Stia ca e un dezastru. Toata viata ei fusese asa. Cu ochii catre usa inchisa ii trecura prin fata persoanele din existenta ei. Bunicul cu colindele, Costel si George ... “oare au existat cu adevarat? Oare am fost ministresa? Ei as. Iarba Dorei e de vina. Cine Dumnezeu m-a pus? Sunt o idioata.”
Incepuse sa ii fie frig. Simtea prosopul ud si parca totul era un vis. Parca? Simtea ca trebuie sa ia o decizie. Nu mai plangea. Era hotarata. Horata sa ce? Unde sa mearga? Nici nu stia daca trecuse Revelionul. Isi lua telefonul de pe noptiera si tremurand reusi sa il deschida. Trebuia sa faca ceva.
Scartaitul usii o facu sa tresara. O vazu pe menajera cu un rand de haine in brate. Femeia trecuta de prima tinerete se uita cu scarba la ea. Ii venea sa se faca mica, sa fie o furnica si sa intre in pamant. Privirea acestei femei o ingheta. Cine era barbatul care o luase la el acasa? Gandul asta ii revenea din nou si din nou. Trebuia sa afle. .....

Si de aici povestea pleaca la Anto.

3 comentarii:

Jenika spunea...

Eeeeee....vezi....
Ai reusit!!!...
Acum sa vedem ce se v-a intampla...
Sunt tare curios.....
:)

LiaLia spunea...

Hihihihi, câte i s-au întâmplat bietei Orfelia în doar câteva ore :))) Să vedem ce scoate Anto din ea acum :D

Cristian Lisandru spunea...

Interesant...

A apărut o eroare în acest obiect gadget