Ei da… prima dată ne-am tamponat de criza asiatică!!!...
frontal!!! Cum era comandă specială, maşinuţa avea airbaguri marca ‘Pamela
Anderson’ şi a fost super-cool, pe bune.!!! Hârtoapele cederiste ne-au dat cu
capul de toţi pereţii şi mai zbura câte o bară, un eleron, un Romcim, o antenă,
un Arctic, un şurub, o Dacia acolo, dar oricum avea destule şi nu se vedea... daaaaaaaaa!!!
a fost super!!!...
Doar că de atâta mers pe nisipuri mişcătoare,
motorul începuse să bată, mai ceda un segment, mai pleznea un piston, şi de
atâta abureală radiatorul sta să bubuie…
Nenea, matale ştii cel mai bine că noi nu am avut
nici o vină şi nici un amestec la jocul FNI, că am fost victime colaterale la fel
ca milioanele de români ce au dormit liniştiţi… că vântul bătea, lucra şi fura pentru
ei… de la ei... daaaa!!! şi fusese un joc al băieţilor mari cu steluţe multe...
şi din mlaştina aia am ieşit după câţiva ani… pierdusem troliul de tragere, toate
farurile… de fapt nu mai aveam lumină… nu mai vedeam esenţialul… şi ce-i mai
trist... nu mai aveam aripi… aripa dreapta faţă, aripa stânga faţă... şi alea
din spate… şi fără aripi… orice copil ştie..!!! NU POŢI ZBURA!!!... .aşa că am rămas nişte viermi... târâtori...
toţi ….
Dar cu bune, cu rele, am mers înainte. Nu mai era
Hummer… nici Range Rover, aducea a Dodge second hand… te puteai baza pe maşinuţă….
tiii tiiiiiiiiii..tiiiiiiiii... Doar claxonul îl păstrase… Băiatul acela mare şi
neastâmpărat de-l cheamă Simi, noi îi ziceam Americanu’ a fost cu noi data trecută, …îl ştiţi,
nu??!!!
Hihihihihi, el l-a ţinut de vorbă pe Stăpân şi pe urmă a ţinut
de şase cât am furat noi cireşele cele mari din copac, pupăza din tei şi maşinuta
a rămas a noastră… hihihihi… da’ pe urmă s-a supărat pe noi… că nu l-am ales căpitan
de gaşcă… şi să fie el la volan… !!! dar el era cam, de ăsta, cum îi zice?!?, “ditctatorial”,
aşa … adică mânca din pacheţelul lui şi nu împărţea cu nimeni la oferte publice,
te diviza asimetric cum îl supărai, şi
pâra la tanti judecătoarea dacă era în minoritate de-şi luau majoritarii
câmpii numai să scape de nebun... A zis că suntem necurenescători… aaa, nu,
nerecuscători!!! ... nici aşa,…aaa...S-a supărat, şi-a luat jucăriile, ursuleţul,
lopăţica, şi din maşină a luat o portieră, alternatorul, roata de rezervă, şi
vreo douăj’ de societăţi mari şi bune…!!! …acum ne strâmbă din când în când de
peste gard… şi ne dă cu tifla şi ne face în ciudă că el se joacă numai cu jucării
americane de astea Apple, Intel, şi Google…. sanchi… nu mai putem noi….!!!
Auzi noi ??!!!!!!!! necurescătooori ???? Nu-i adevăăărrrrat,
nenea, noi suntem re-cu-nos-că-tori !!!! am zis bine..Yesss!!!!.........Recunoscători..!!!....(toţi
nouă fac semnul jur cu mâna pe piept… dar cealaltă mână o ţin la spate… cu
degetele încrucişate).
Nenea, să ştii că pe copilul acela rău care se
juca numai el la două laptopuri, noi nu l-am iubit. El s-a băgat în seamă şi a
venit buluc cu noi data trecută. După ce nu ne-a lăsat să unim cele două găşti,
a noastră cu cea din Dumbrava, a fugit la ei şi acolo a smântânit oalele din cămara
Ancuţei…
După care a făcut pipi în ghiveciul cu ficusul cel
mare din faţa cancelariei. De-a stropit doi consilieri, ceva vedete, şi un fost
ministru. El ne-a făcut pe toţi de râs ca orice cioban sau florăreasă care nu
auzise o iotă despre bursă ştia că el a fugit cu jucăriile la alţi copii şi
le-a mâncat tot din pacheţel. Acum stă ascuns în tufiş şi mai aruncă de acolo o
piatră, o petardă, o fumigenă … Daaa, neneaaa…!!!
Doar că după ce a fost a noastră… maşinuţa a început
să meargă din prost în şi mai prost. E drept că treaba noastră, a fiecăruia, a
fost să tragem de scaunul ăluia de conducea, să îi punem gem pe volan şi să
facem “Bau!!!” spre el poate se sperie… hihi…. ei, că ne ducea în spaţiul verde
ne deranja mai puţin… numai să nu stea el acolo să se dea mare…. daaaa.
Aşa că de la atâta luat pe arătură a mai zburat o
bucşă, un pivot, mai cloncănea o planetară, mai ales la virajele la dreapta….
da, nenea…!!!
De la tonele de zoaie acide pe care ni le-am
turnat în cap unii altora, încontinuu şi din belşug, caroseria e şvaitzer de
atâtea găuri şi la fel de utilă ca epava de la Costineşti… doar că apare în
poze…
Acum i-am adus ca şofer ditamai pilotul… dar el
zice că nu poate să dea la pedale, să ţină de volan şi să sufle şi în pânze… că
cică nu permite al treilea principiu… da’ cine a auzit la noi de
principii???!!!!!
E drept că turnam zahăr în benzină când nu eram
noi în faţă şi distracţia maximă a fost să sudăm capacul la rezervor… hihihi… că
tot nu eram în stare să mai punem nimic în loc, să facem rost de vreun litru de
petrol, vreun emitent mai octanic, vreo listare mai ardentă... Noroc că nenea
primu’ ministru ne-a dat două kile de Romgaz să alimentăm pe direct şi Electrica direct la baterie.
Nu înţelegem de ce s-a gripat la noi motorul
???!!!!! Da, e adevărat că am turnat nisipul fin al neîncrederii în baia de
ulei… dar asta când erau la butoane copiii aceia de la grupa mică, ai lui Tepeluş….
ăia de se scobeau în nas după o indemnizaţie... şi se mânjeau de gem până
peste urechi cu două diurne şi trei
pixuri. Le-am luat jucăriile şi acum noi suntem la volan. Copiii de la grupa Mare
care stăm frumos pe şi în Băncuţă. Fiecare cu Băncuţa lui , eeeee da, e o Băncuţă care are 2 dar nu se pune… e
piua…!!!
Hai neneaaaa!!! dă-ne trotineta să pornim hârbul
!!! te rugăăăăm!!!
Gata, nu mai vrem să-l facem la loc Hummer că nu
ne mai trebuie fiţe, nici Rover... şi nici vreun amărât de SUV la mâna a doua… nu!!!…
Vrem să-l facem util. Vrem să-l facem un Aro. Da, ştim că nu mai e la modă. Dar
noi asta am avea nevoie... un Aro… Da, un Aro. Util să folosească cuiva, să fie
ca un animal folositor pe lângă casa omului… un Aro vrem. Acel Aro pe care îl
foloseau cei din Dăbuleni să-şi ducă pepenii peste tot în ţară, acel Aro care distribuia
brânza ciobanilor din mărginimea Sibiului prin toate oraşele iar în bancuri ajunsese şi
pe lună... Acel Aro care ducea roşiile celor din Matca de la ţărmul mării până
în vârf de munte, Aro-ul care ducea merele parfumate şi ţuica argeşenilor spre
buzunarele copiilor şi paharele taţilor... Aro-ul ca simbol al utilităţii şi al
sprijinului pentru întreprinzătorii români din trecutul apropiat… Un Aro vrem, să
ducem bănuţii de la cei care au şi vor mai mult şi la cei ce vor să mişte
lucrurile şi au nevoie. Un Aro vrem.
Hai neneaaaaaa!!! Iti promitem că o să fim
copii cuminţi, că nu ne vom mai certa toată ziua între noi, jurăm să nu ne mai
batem şi să ne mai scuipăm, să nu mai punem pastă de dinţi pe clanţă, să nu mai
turnăm cerneală în bocanci. Promitem să nu te mai facem de râs şi să nu mai rămânem
în urmă la concursurile şcolare şi financiare organizate de tanti Ioropa, să
spunem poezii frumoase la serbări şi conferinţe, când se cântă imnul şi se
ridică drapelul să nu ne uităm în altă parte şi să nu ne mai scărpinăm în fund când
mai trebuie făcută câte-o Contraparte. Promitem să facem temele şi temenelele în
fiecare zi, să-ţi slăvim numele ca pe al Profetului, Slăvit fie numele Lui, să
ne închinăm la icoana lu’ matale, că oricum nu avem nimic mai de preţ ca semnătura
de pe bancnotă...
Hai neneaaaaaa!!! dă-ne
trotineta lu’ matale să pornim hârbul... numai puţin… te rugăăăm!!!
Trotineta aia … de-i
zice “Încredere”….