Cireada

  Mi-am adus aminte de o replica pe care o dadea cineva cand se discuta de nivelul de dezvoltare al nostru ca popor si suna cam asa : Cand noi ne luptam cu turcii, francezii aveau timp si liniste sa construiasca Versailles-ul. Degeaba avem inteligenta nativa daca de-a lungul vremii am fost tinuti la un nivel minim de educatie. Ne mandrim cu elitele, dar de-a lungul timpului poporul asta s-a confruntat de fiecare data cu evenimente greu de controlat din interior. De la razboaiele cu turcii care ne-au tinut ocupati, pana la statutul de stat vasal Rusiei dupa cel de-al doilea Razboi mondial si continuand cu perioada comunismului, educatia redusa din Romania a fost folosita ca mijloc de manipulare a maselor.

  In discursul de la congresul PSD, Iliescu le cerea membrilor sai sa isi apropie intelectualitatea romaneasca. Cata ipocrizie din partea unuia care si-a batut joc de societatea civila si de exponentii intelectualitatii ai anilor ‘90! Daca intrebi tinerii, mai ales cei cu studii superioare, plecati imediat dupa Revolutie (daca o fi fost una !) intr-o proportie covarsitoare iti vor raspunde ca Iliescu este cauza.  Clasa muncitoare a fost favorizata inainte de ’90 si aici sunt putini care ma pot contrazice. Cate ode nu erau facute pentru muncitorul roman ? Si pentru marile realizari ale clasei muncitoare? Accesul la educatia superioara era, pana la un moment dat, conditionat de apartenenta la o familie cu ‘radacini sanatoase’. Dosarul trebuia sa fie imaculat si Doamne fereste sa nu urmezi calea Partidului. Unii vor spune ca scoala era altfel, mai buna, ca noi, astia nascuti prin anii ’70-’80, am avut parte de o educatie superioara. Oare!? Lipsa de informatie ne-a transformat de fapt intr-un pluton de ignoranti. Cati nu-si aduc aminte de vanzarile de carti pe sub mana? Cati din cei care nu au avut nororcul unei biblioteci private la dispozitie nu aveau habar de marii clasici? Cati l-au citit pe Balzac de exemplu?

  Prin educatie, sau mai bine zis prin lipsa ei, poporul asta a ajuns o mare masa de manevra pentru interesele personale sau de grup. Suna cunoscuta ideea? In ultimii 25 de ani s-a incercat prin tot felul de mijloace sa revolutionam invatamantul. Atat de multe incercari, incat suntem la a ‘nspea reforma si ne mandrim cu faptul ca avem o droaie de someri cu diploma care n-au invatat nimic in cei 15, 16, 17 ani de scoala. O statistica recenta ne spune ca somajul in randul tinerilor este peste 20%. Oare cati sunt absolventi de facultate ?

 

Cu toate reformele s-a reusit distrugerea totala a sistemului. Avem o gramada de facultati dar lipsesc scolile din mediul rural. Accesul la educatie este deficitar si nici nu poate fi resuscitat prea curand. Ca sa poti sa ai studenti bine pregatiti, ai nevoie intai de o baza de selectie mare si de profesori buni, pe care sa ii motivezi sa ramana in invatamant la nivelul claselor primare si gimnaziale. Noua ni se par exceptionale realizarile olimpicilor si ne mandrim cu ei, dar nimeni nu isi pune intrebarea cum ajung ei la performanta sau de ce pleaca din tara ca sa studieze in alte parti. Nu ne punem problema ca acei olimpici sunt exceptii si ca pot fi mai multi ca ei. Noi am avut tot timpul elite dar marea masa a fost tot timpul tinuta, sub o forma sau alta, la un nivel de educatie scazut. Si daca recunoastem ca suntem o noua ‘clasa muncitoare’ condusa de mici grupuri care isi vad interesul, atunci istoria noastra continua si ramanem o cireada buna de pus la jug.

Intrebare si raspuns

George Toparceanu (n. 1886 – d. 1937)

Rumegând cocenii de pe lângă jug,

S-a-ntrebat odată boul de la plug:

- Doamne, pe când alţii huzuresc mereu,

Pentru ce eu singur să muncesc din greu?...

La-ntrebarea asta, un prelung ecou

I-a răspuns din slavă: - Pentru că eşti bou...