joi, 8 octombrie 2015

Pe adresa redactiei - Pomana Porcului


Sătui să tot fim altoiţi de tanti Ioropa peste buci cu jordia infringementului, ai noştri se apucară să dea ucaz spre îngroparea leşului mirositor al celui pomenit Razdaq. Acela care în tinereţe scăpase el de arestarea lu’ ţaţa Irina Loghin ca orice voinic cu fruntea lată şi ceafa groasă (puşca-n vânt o slobozea / cărare prin ei făcea) comiţând o inutilă risipă de muniţie şi energie precum şi un afront total faţă de lege.
Că a fost blat s-a văzut ca şi bârna din ochiul cefalopodei sau ca o telefonată făcută pe bid, să nu-ţi fure hapsânii pacheţelul. Dar aşa de mare blat fuse, că lotul de specialitate din fotbal aflat după fileu s-a îmbolnăvit de fiere pe bune în ziua respectivă.
Parlamentarii aveau belelele lor destule cu imunităţi şi incompatibilităţi şi musai voiau să scape de picătura răzdăcească. Majoritarii nu mai puteau prădui şi ei liniştiţi că pe chestie de aquis comunitar se trezeau că vreun purice tupeist şi cu avocat bun îi trăgea la socoteală.
Maria S.A.  ASF-ul voia să scape de păduchii care trimiteau rapoarte scrise de mână de-şi stucheau sufletul de râs mâţele cetind zmotoceii de bălării, de autiştii, poate de bună credinţă, dar care nu pricepeau neam ce caută ei pe o piaţă reglementată sau nu, ca şi de orăcăitorii investitori care viţăiau precum godacii în zi de Ignat pentru vreun amărât de cupon, milion, sau cerând musai opepe-lion.
Dilema hamletiană “a fi sau a nu fi“ s-a teleportat pe piaţa de capital la “este Razdaq piaţă reglementată sau nu e?” Răspunsul era: depinde cine întreabă ...? Dacă întrebau clienţii, investitorii sau emitenţii, era musai reglementată; iar dacă întrebau poteraşii, subit li se zicea: pardon, scuzaţi, bonsoar e nereglementată, că uite aşa ar rezulta din unele paragrafe! Şi de când a zis şi Curtea Europeană de Justiţie… de l-a scăpat pe Vodă Rareş de ştreang… aşa a rămas.
Aşa că la ceas de seară, se adunară, se vorbiră şi se sfătuiră, şi pac-pac!, dădură o lege nouă ca să taie coada căţelului dintr-odată şi să despartă mai ceva ca Moise apele în trei (bursă, ATS sau delistare).
Legea 151 / 2014 a fost susţinută şi trecută de majoritatea pesedistă şi clar dată pentru şi în avantajul majoritarilor. Sinuos şi absurd arc peste timp, căci Legea Privatizării în Masă a fost pomana FSN-FDSN-ului pentru poporul votac şi tolomac al Duminicii Orbului şi a împărţit o halcă din avuţia naţională tuturor în mod egal aşa cum face un partid serios de stânga. Şi astfel, PPM-ul are parte de o finalizare glorioasă în avantajul celor puţini, administrată de urmaşul peste ani al FSN-ului, partid de centru stânga afiliat la socialiştii europeni.
Conţinutul legii a fost o centrare la cap pentru majoritari în careul de treflă al intereselor legiuitor-supervizor-asociaţii patronale-majoritar-emitent, (ultimii trei-tot una cu minoritarii lăsaţi în off-side) şi trimişi la păscut pe veşnicile plaiuri ale vânătorii de speranţe.
Căci printr-un lob perfect peste zidul de pitici s-a tras pe cosor totul în vinclul Legii 31 art.134, ăla care zice cum ai dreptul să-ţi iei jucăriile şi ursuleţul şi să pleci din societate dacă nu-ţi plac ochii ălorlalţi.
Ce contează că articolul 134 e de pe timpul lui Tutankamon, toamna, şi că  experţii ăia autorizaţi şi independenţi trebuie să fie musai evaluatori dar ORC nu prea a aflat? Că aduşi de mână spre a fi numiţi sunt independenţi ca si republicile sovietice???!!! Că acolo se cere o medie pe care legislaţia specifică nu o mai recunoaşte?. Şi nici bunul simţ. Căci aduni ceva cu 0 şi ieşi la jumătatea valorii reale. Punct!
Când ne-a spus şi Moş Vacsu povestea că evaluatorul - Făt Frumos, care e hotarât să găsească valoarea intrinsecă şi reală - Ileana Cosânzeana a companiei - şi în gaură de şarpe şi în gura balaurului majoritar, am prins a toarce precum motanii la gura sobei.Cică nici vorbă de medie, dacă valoarea adevărată - acest Sfânt Graal al breslei- e afectată. Şi când în loc de “am încălecat pe-o şa” a scos-o pe aia cu “evaluatorul are libertatea troleibuzului” deja m-au podidit lacrimile ca- n ‘96 când ne-a zis Milica - “de acum în România cei care se vor sacrifica vor fi conducatorii”.
Şi doar ştiam de copil că poveştile poveşti rămân şi personajele de mai sus sunt absolute imaginare..
Dacă retragerile ar fi rămas în parohia pieţei de capital în materie de delistări, atunci evaluatorii (musai ANEVAR şi numai ăia de pe lista ASF) erau obligaţi să găsească preţul ca fiind maximul din trei  metode. ASF-ul trebuia să stea să păzească bostănăria, emitenţii trebuiau să informeze TOŢI acţionarii de ce pleaşcă le dă societatea, sau guvernul, ,nu era clar pentru aceştia dar oricum aveau de luat. Dacă şi colectarea ordinelor de retragere ar fi rămas pe seama brokerilor, la ce fomişti sunt, fugăreau aştia cuponarii ca-n vremurile bune din pădure de la Focşani până în dealul Feleacului ca să toarne acţiunile în cap emitenţilor.
Asta e. Mortul de la groapă nu se mai întoarce. Rest in Peace. Că ne place sau nu ne place, Razdaq a murit. Dar nu putem fi aşa de ipocriţi încât în aceste zile în care vin banii din ultimele delistări să trecem sub tăcere că am avut totuşi parte de o pomană a porcului pe cinste. Chiar în condiţiile destul de vitrege enumerate mai sus, valorile de la delistări au fost surprize plăcute şi consistente pentru buzunarul multora. Şi tocmai pentru că au ramas şi ei cu o halcă mare în plus şi au scăpat de nebunii guralivi, emitenţii au plătit cu mare plăcere într-o efuziune generală: pupat toţi Piaţa Independenţei. Clefăind zgomotos fleicile şi jumerile de la pomana celui dus, ştiind valorile date, bănuindu-le pe cele reale, să vărsăm o lacrimă gândindu-ne la ce piaţă ar fi putut să fie, şi la ce nu am fost în stare să facem toţi: legiutor, autoritate, piaţă, brokeri, antreprenori, emitenţi şi investitori.
Lacrima nu e pentru Razdaq. E pentru noi.


Neofit.

NR: Opiniile apartin in totalitate autorului :)

Niciun comentariu:

A apărut o eroare în acest obiect gadget