miercuri, 25 noiembrie 2015

Noii agenti imobiliari ..... Ce avem noi aici???

O casa, alta casa … Si asa s-au transformat peste noapte bancile in colectionari de case. Pardon, agenti imobiliari.

Si acum sa analizam.
Avem un mare om, director in BNR de altfel, genul ala de om care nu poate fi contrazis de nimeni dar nici tras la raspundere vreodata,  care ameninta parlamentarii cum ca legea darii in plata este una cu dedicatie pentru insisi parlamentarii. Adica bre, tu parlamentar cu nevasta, cu catel, cu purcel si inca vreo cativa prieteni, v-ati luat casa cu credit ipotecar, si indraznesti sa ne dai inapoi casa? Tulai! Dar distrugi sistemul asta bun bancar pe care l-am supravegheat si atunci cand v-ati luat creditul, dar si acum cand ne dati gajul. Adica mai, noi suntem prosti? Unde mai e profitul nostru daca in 2008 ti-am dat credit la o casa care valora 200.000 euro, si acum ne dai aceeasi casa care valoreaza 100.000 euro?

Si mai pe inteles. In tara noastra minunata, riscurile nu pot fi, din punct de vedere al reprezentantilor bancilor, decat cele asumate de client.

Adica: la momentul T0, eu banca ti-am dat un credit ipotecar de 200.000 de euro.  Pentru astia 200.000 de euro, tu ai venit cu un avans de minim 20.000, ti-am luat comisionul de acordare vreo 2%, si mi-ai gajat si casa pe care eu am evaluat-o la 220.000 euro. Ce sa fac? Alte timpuri, alte distractii.
Sunt la momentul T1 in care tu, client, esti un prost. Ti-ai luat credit si nu mai poti face bani sa mi-l platesti. Nici macar nu imi bat capul de cate rate mi-ai dat pana acum, recte dobanzi, iar cine si-a luat credit stie care e proportia in primii ani intre dobanda si principal. Dupa toate astea, imi dai casa inapoi si te vrei scapat? Adica cum? Eu banca din ce imi mai fac profiturile? Cum sa iau eu in primire o casa pe care TOT EU o evaluez acum la 100.000 de euro? Mai esti prost? Pai eu banca mi-am facut calculele fara sa ma risc cu preturile astea ale caselor. Adica ti-am dat tie riscul de dobanda, riscul valutar, prin contract, dar riscul asta mi-a scapat si nu l-am asumat atunci. Nici BNR-ul nu ne-a avertizat ca preturile imobiliarelor vor scadea.  Deci, tu, client prost, da-ne casa pe care ai gajat-o, si mai pune tu de la tine niste mii de euro ca sa ne platim si noi salariile, sa mai luam niste bonusuri. Credite in economie tot nu dam decat cu taraita.

Si revenim. Pierderile ipotetice pe care le reclama bancile nu vor fi la 4 mld. Sa ne intelegem, nu vor merge toti cei care si-au luat credit ipotecar sa lase casa in care locuiesc doar din cauza acestei legi. Pe de alta parte, BNR-ul si bancile se comporta profund imoral, nu ca nu am sti asta, dar este prima data cand li se inchide usa in nas. Pana acum bancile, si in speta BNR-ul, s-au comportat ca stat in stat. Ei veneau cu proiectele de lege, inclusiv cu cea a lor, si parlamentarii dadeau cu votul fara sa clipeasca. Si ne aducem aminte ca in urma cu mai putin de doua saptamani si-au introdus amendament la o lege prin care nu vor putea fi trasi la raspundere pentru nici un fel de decizie privind confiscarea depozitelor pentru sustinerea bancilor cu probleme.

Pe post de concluzie: din punctul meu de vedere, cata dedicatie ar fi in legea asta cu darea in plata, macar e una din putinele legi date in favoarea cetateanului. Si nu imi va putea schimba nimeni parerea asta.

luni, 2 noiembrie 2015

De ce m-am apucat de politica

     De cand eram copil aveam o mare pasiune pentru lumea politica. Ma certam cu bunicul cand aveam 11-12 ani si caruia ii reprosam ca voteaza cu Iliescu. Si pe bunicul il tin minte cum imi spunea ca eu sunt prea mica sa imi dau cu parerea. Asta se intampla in
anii ’90 cand lucrurile puteau fi altfel.
     Am fost o norocoasa. Am avut in jurul meu oameni destepti, sanatosi mintal si cu suflet mare. Nu mi-au impus pareri ci m-au ajutat sa cresc si sa ma formez singura, sa pot sa imi exprim parerea si sa mi-o sustin, sa nu vorbesc fara argumente si sa cercetez intotdeauna. M-au invatat ca trebuie sa ascult si sa fiu informata astfel incat sa pot sa combat. Mi-au dat incredere.
     Am avut pareri si am scris pe blog de fiecare data cand am simtit revolta sau recunostinta. Am primit reprosuri ca sunt prea subtila, ca umorul meu nu e pentru toata lumea, dar cei care au citit si au avut acces la parerile mele au inteles. Am incredere in asta. Nu am jignit si nici nu am intrat in polemici doar de dragul de a fi contra. Am respectat opinii asa cum imi doresc ca si opiniile mele sa fie respectate.
     Daca manifestarile pe blog s-au rezumat acolo, cred ca e momentul sa ies de pe internet si sa schimb. Sa schimb apatia in care ne-am cufundat toti in ultimii ani. Sa schimb lehamitea cu initiativa. Sa schimb mentalitatea de “las’ ca merge si asa”.
     Am convingerea ca ne-a ajuns sa stam pasivi pe margine si sa ne plangem de situatia in care am ajuns. Eu m-am saturat sa comentez de pe margine si voi incerca sa fac ceva. Daca suntem multi, stiu ca putem schimba lucrurile, iar eu stiu ca suntem multi care gandim la fel.
     De asta m-am apucat de politica. Pentru ca sunt Roman si pentru ca trebuie sa cred in continuare ca POT!

PS: In luna februarie 2016 am iesit din politica, dar asta nu inseamna ca nu imi voi mai exprima parerile politice. Am ajuns la concluzia ca politica inseamna un nivel enorm de rabdare pentru a rezista ca persoana publica. 



A apărut o eroare în acest obiect gadget