vineri, 5 iulie 2013

Ferma animalelor - Dobitocul

Nu radeti. Acesta face parte din regnul animal. Conform DEX este un animal cu 4 picioare. Nici macar nu conteaza cum arata desi dictionarul asociaza termenul cu vita. Este totusi un patruped, sau biped, intalnit foarte des pe drumurile noastre. De cele mai multe ori este la volan. Dar te poti intersecta cu unul si prin magazine, parcari, sau chiar si printre colegii de serviciu.
DEX-ul are ca definitie la nr. 2 astfel: (Om) care este lipsit de inteligență sau de bun-simț. Si cine poate sa spuna ca academicienii de la noi nu au dreptate? Ar fi un docitoc.
Dar revin. Dobitocul e ala care iti face viata grea. Tu vrei sa fii organizat, calculat, intelept… dar totdeauna se gaseste cate un dobitoc sa iti strice linistea.  Ca vita din mijlocul drumului.
Dobitocul e foarte comun. El nu se sfieste sa se dea destept pentru ca, de ce sa nu recunoastem, prostul pana nu-i fudul, nu e prost destul. Asa si cu dobitocul. El intregeste fauna din jurul nostru care pare ca se imbogateste pe zi ce trece.


Si daca tot am pomenit de dobitoace, va recomand melodia de mai jos.

luni, 1 iulie 2013

Frustrarea unui provincial

Sunt sibianca, din parinti brasoveni (mai mult sau mai putin). Am copilarit in Brasov si iubesc Brasovul. Imi place orasul vechi si Scheiul. Imi place Biserica Neagra. Iubesc sa ma plimb prin centrul Brasovului si nu numai. Cunosc cartierul Tractoru unde imi faceam vacantele. Cunosc cartierul Steagu Rosu. Cunosc Centrul Civic si  mergeam la cinema Patria. Am batut Brasovul pe jos si cu masina de atatea ori de am pierdut sirul si anii.

Iubesc Brasovul, dar Sibiul e peste. Cel putin la nivelul meu de a iubi orasul in care traiesc.
Si nu vorbesc de dimensiune sau de cat de “grozavi” sunt astia de aici. Nu. Vorbesc de atmosfera. Vorbesc de furnicarul din centru, indiferent ca e vreun festival sau nu.  Vorbesc de placerea de a te plimba prin Pasajul scarilor sau de a povesti cuiva legendele din jurul Podului Minciunilor. Vorbesc de a te mandri cu Muzeul Brukenthal si cu Muzeul Satului. Sau de a povesti strainilor cat de grozav si important e Festivalul de Teatru. Si cel de Tatuaje. Si de a chema prietenii din alte locuri la Artmania. Sau de a-i duce intr-o plimbare prin Parcul Subarini.
Din pacate, astfel de locuri sau evenimente nu au pereche in Brasov. Si daca imi va spune cineva ca sunt o provinciala frustrata, atunci da…. dragii mei, daca iubesc Sibiul, cu toate neajunsurile lui, atunci eu sunt un simplu provincial frustrat,

Semnat


…………….. va las pe voi sa completati.

Sursa poza: Sibiul nostru - pe Facebook

A apărut o eroare în acest obiect gadget