vineri, 19 octombrie 2012

Sugestii?

Daca cineva mi-ar fi spus acum cativa ani ca domnul Antonescu are nevoie de un concediu, as fi spus ca greseste amarnic. Si imi aduc aminte de cateva posturi in care chiar imi exprimam admiratia fata de acest personaj, respectiv pentru talentul oratoric si rationament. 
Se spune ca greseala recunoscuta e pe jumatate iertata. Imi cer scuze pentru rationamentul gresit. 
Ultimele evenimente ma departeaza din pacate ingrozitor de mult de Partidul Liberal. Si nu de valorile liberale sau de oamenii de valoare din politica care practica politica de dreapta a liberalilor.
Mi s-a spus, si mi se spune in continuare, ca sunt o idealista. Sunt. O spun cu mana pe inima ca as stinge ultima lumina. Inca rezist eroic. Pana cand? Cred sincer ca nu multa vreme. 
Am crezut, pentru putina vreme, ca partidul de dreapta al lui Ungureanu va reusi sa impuna niste reguli  si niste criterii de moralitate. M-am inselat. Recunosc si chestia asta. Asa cum PNL-ul m-a pierdut prin alianta cu comunistii lui Iliescu, asa m-a pierdut si Ungureanu, inainte sa pot sa-mi exprim optiunea, prin  alianta cu PDL-ul. Sa mi-l pui candidat in sibiu pe Ariton sau pe Turcan, pentru mine e sfidarea suprema. 
In consecinta. Noi cu cine Dumnezeu mai votam in Decembrie???
Astept sugestii, desi mi-e teama ca vor fi alegerile in care voi vota cu FDGR-ul pentru ca n-am optiuni viabile. 

vineri, 21 septembrie 2012

De dragul vremurilor de mult apuse


I’m back!!!

Am stat atat de mult timp pe margine incat imi e greu sa-mi revin.
Dragii mei,
Io m-am gandit ca blogul meu este de fapt un pamflet. Asa a fost gandit de fapt de la bun inceput. Am fost si animale, am fost si nevertebrate,, dar…. in primul rand am fost oameni. Am prieteni putini, din cei la care mi-as deschide sufletul cu adevarat, dar am prieteni care pot citi printre randuri. Din cei care inteleg de ce am lipsit de pe net doi ani. Din cei care, la randul lor au simtit nevoia de pauza.
Nu sunt cea mai grozava scriitoare. Nu sunt nici pe departe cea mai spirituala, dar grupul de oameni care a fost langa mine, cand rabufneam pe blog, va fi intotdeauna langa mine. Stiu asta.
Nu incep in forta cu vreo poveste depre vaci sau boi, din ferma mea proprie de animale, dar am o gramada de proiecte si promit sa va fac sa va simtiti bine, sau macar sa radeti pentru 5 minute. Cred din suflet ca asta e singurul lucru care ne face sa mergem inainte.
Inchei scurta mea revenire cu o poanta care mi-a venit in minte in ultimele minute:

Intr-o carciuma din centrul Parisului, unde se strangeau artistii, era scris deasupra barului urmatoarea fraza: “Funatul ucide lent”. Un artist care isi facea veacul pe acolo a completat: “Nu-I nimic. Noi nici nun e grabim!!!”
A apărut o eroare în acest obiect gadget