marți, 5 mai 2009

Examen de popularitate

Pentru ca am momente cand sunt depasita de frivolitate, am citit Libertatea si am dat peste un test de personalitate prin care cica se masoara popularitatea. Evident ca mi-a iesit ca sunt “extrem de populara”. Nici nu putea iesi altfel :P. Oricum, nu mi-am pus niciodata problema daca sunt sau nu.

Totdeauna am considerat ca nu hainele il fac pe om si niciodata nu m-am stresat ca sa fiu in centrul atentiei. Sunt mai degraba neglijenta cu imbracamintea si aspectul fizic. Nu ies din blugi si nici nu imi cade fata din cauza fondului de ten. Despre partea cu centrul atentiei nu mi se potriveste deloc sa urlu in gura mare doar doar ma aude cineva. In conditii normale sunt rezervata si imi tin gura ca nu cumva sa creada cineva ca ma bag ca musca in lapte ... pardon, discutie. Nu m-am simtit niciodata populara. In liceu nu plecam la chiul cu codita si nici nu tineam mortis sa apartin unui grup anume. Am chiulit enorm in a 12-a dar niciodata nu am insistat sa am companie si de obicei cafelele le beam singura.

Pe de alta parte nu exclud ca am avut momente de buna dispozitie. Un dans pe bar in club, bere cat cuprinde, deh, copil de bani gata. Nu cred insa ca astea ma faceau populara. N-am crezut niociodata ca ies in evidenta prea mult in conditiile in care o pereche de blugi nu se compara cu un mini la chilot. Am avut confirmari ca m-am inselat. Nu pot fi totusi eu de vina ca dansul a fost hobby-ul meu. Cu multi ani de dansuri populare in spate si cativa de balet si dansuri de societate nu poti sa mergi in club si sa stai la marginea barului la barfa. Scopul era intotdeauna dansul.

Si revin la popularitate. Inca sunt surprinsa cand intalnesc fosti colegi de liceu de care eu nu imi amintesc. Din alte clase evident, dar suficient sa imi dau seama ca nu ma uitam in stanga si in dreapta. Toti insa incep cu expresia: “ai fost in Lazar nu?” si eu trag un zambet tamp si zic “da dar de unde stii?”. Multi isi aduc aminte de mine din liceu iar eu incerc sa imi dau seama prin ce ieseam in evidenta. Prin haine nu, ca blugii negri si tricoul cu Gun’s nu mai erau la moda. Prin machiaj exclus. Inca nu stiu sa ma fardez desi deja trec la 30. Prin fitele de copil de bani gata iara nu se potriveste pentru ca imi facea mult mai multa placere compania colegilor tocilari.

Si atunci termin cu intrebarea: am trecut oare pe bune examenul de popularitate?

13 comentarii:

Miju spunea...

pentru mine da :)
in lumea mea, discutiile si intalnirile la care iti beai singura cafeaua(hihihi, ok, am inteles, singura, adica nu cu colegii, nici macar cei de generatie), te fac una din cele mai populare figuri intalnite. adica ma bucur foarte mult ca te-am cunoscut(chiar daca sunt poate peste 10 ani de cand nu ne-am mai vazut).

ti-as spune eu de ce te recunosc cei din generatia ta, din lazar. dar mai las un pic, pentru o eventuala revedere ;)

Marius spunea...

Popularitatea tine, cred eu, de ceea ce lasi in cei din jur. Cum imi place sa spun, urmele de tractor in sufletele lor. Si asta e dincolo de mini sau blugi. Parerea mea ...

rhodos spunea...

@Miju: ai dreptate, nu le beam singura dar nu cu colegii sau cu cei din generatia mea :). Oricum sunt curioasa sa aflu ce consideri ca ma face de recunoscut :)
@Marius: Facand un remember ai acelor ani nu imi dau seama cat de adanci puteau sa fie urmele dar recunosc ca nu am fost nici o introvertita chiar daca aveam alte valori in ce priveste aspectul :)

Nosfer spunea...

Si eu am fost in Lazar si nu-ti aduci aminte de mine :)) Eu zic ca haina conteaza intotdeauna pentru ca daca n-ar conta, ar trebui sa fim toti in stare sa purtam o conversatie normala cu oricine fara nimic pe noi. Cum nu putem face asta si suntem oarecum pudici, haina chiar contaza si no... blugii sunt chiar ok. Mie mai mult imi place sa vad o tipa cu o pereche de blugi bine mulati decat una cu un mini de o palma care abia asteapta sa se termine centura sibiului.

Eu ador momentele cand sunt in centrul atentiei, si ca sa nu ma bag ca musca-n lapte in mijlocul discutiei, incerc sa fac in asa fel incat eu sa fiu centrul si ceilalti sa se bage-n seama cu mine. :)

O sa scriu si eu ceva despre egocentrism daca am timp. thx for ze idea.

rhodos spunea...

@nosfer: Acum urmeaza sa-mi zici ca am fost si colegi ca nu te cred :)))))) Si asa e, nu-mi aduc aminte de tine, sorry. Acum astept sa vad ce postezi ca sa ma bag si eu ca musca in lapte :D

Nosfer spunea...

esti putin, chiar putin mai in varsta :)) Cred ca atunci cand terminai tu lazarul eu eram prin a 5-a dar tot sunt dezamagit ca nu-ti aduci aminte de mine.

rhodos spunea...

:))))))) trebuie sa fac niste calcule ca acum incep sa ma simt batrana :))

Miju spunea...

hehe, cand erai tu in clasa a 5-a, eu cred ca dadeam treapta a II-a. acum sa vezi calcule(daca nu cumva sunt in generatie cu fratele tau) ;))

n-am fost deloc popular in generatia mea(tot lazar), asta neinsemnand, sper, ca eram antipopular...
daca o sa fiu vreodata, se va intampla pe la intalnirea de 30 de ani.

PS: primul indiciu de recunoastere: that curly hair!

rhodos spunea...

TReceam in a sasea :D. Dupa cate stiu eu ai fost in generatie cu fratele meu da, si pentru mine ai fost popular si pe vremuri :)
Cat despre recunoastere imi era frica ca zici ceva de numarul la sutien :)))))

Miju spunea...

din cate stiu eu nu e in numere, ci in litere, si venea ca unul din indiciile urmatoare :)))

rhodos spunea...

:))))) eram precisa :))))

Miju spunea...

>:D

l-am grabit[indiciul], sau vorbesc in emoticoane... ?!?

LiaLia spunea...

Na, că mă bag eu ca musca-n lapte, între voi ăştia cunoscuţii :p Rhodi, draga mea, nu ştiu la ce vârste te-ai apucat tu de dansat pe baruri, dar eu pot să-ţi spun că am devenit mult mai populară de când am practicat acest sport :D Mai ales după un episod anume în Vama Veche, când i-am arătat unei unguroaice cum se face striptease pe bar :))) Băusem multă tequila, dar nu e o scuză, ci e doar o completare :)))

A apărut o eroare în acest obiect gadget