Continui seria inceputa zilele trecute cu un post despre alt om despre care nu se va scrie nicaieri altundeva decat aici.
Al doilea episod – Sudorul
La micuta firma a tatalui meu exista un personaj pitoresc. Sudorul. Este pitoresc pentru ca nu are si nici n-a avut vreodata o viata usoara. Este din generatia celor care au facut o scoala profesionala pe vremea raposatului, cand toata lumea trebuia sa aiba o meserie. Nu are vocatie de sudor si nici inteligenta necesara. Este un simplu executant in sensul ca stie sa tina aparatul de sudura in mana. Nu stie sa citeasca un desen daramite sa il execute singur. Cam asta ar fi imaginea. Ce are insa acest om, pe langa un IQ foarte scazut, este recunostinta si felul in care si-o manifesta.
Inainte sa fie angajat la noi a lucrat la un nenorocit care l-a tratat ca pe un sclav. In schimbul unei incaperi in incinta depozitului unde lucra, si a unui salariu minim pe economie, acest om era zi lumina la dispozitia patronului. Era angajat ca muncitor necalificat si facea tot ce i se spunea, adica era descarcator/incarcator, om de servici, taietor de lemne etc.
In 2004 aveam nevoie de un sudor si cineva l-a trimis la noi. Nu va pot descrie surprinderea de pe fata lui cand s-a trezit cu un salariu dublu, bonuri de masa, servici de 8 ore. Isi facea probleme la ora 3 cand trebuia sa plece acasa ca ce va zice matusa lui, la care s-a mutat, ca ajunge asa repede acasa.
Ce admir eu la acest om cu care nu poti lega 2 vorbe este faptul ca isi stie locul. Inca mai are traume de la bataile primite de-a lungul anilor si daca greseste ceva nici macar nu te poti enerva pe el ci mai repede iti trezeste compasiune. In astia 5 ani de cand e la noi a reusit sa puna deoparte pentru casa de la tara a parintilor parchet, faianta, gresie, totul fara sa stie matusa de care se ascunde ca un copil, desi are 40 de ani.
Postări
3 comentarii:
Tot respectul pt un astfel de om.
Hai sa-ti zic si eu de un OM. Noi avem o casa in constructie, iar cum nu prea avem noi bani sa angajam "meseriasi" , ne descurcam cum putem. Si ui asa tata o adus un tigan, un baiat de vreo 19 ani, slab , fricos, vai si amar. L-a tot vazut prin sat, ca merge la biserica, ca ajuta pe unu si pe altul, face orice si nu e hot.Ne-o ajutat la chestii de genul carat nisip, bolovani sau orice altceva si ce noi numim holongarit:D. Tata o vrut sa -i dea bani. Dar el o zis: nu nenea, nu-mi da bani, ca ma duc acasa, ma bat fratii si-mi iau banii. Mai bine da-mi mancare. Nici macar un pahar de bere sau vin nu o vrut. Apa, sau daca i dadea suc era in culmea fericirii.
Daca-l vezi pe drum te feresti de el poate, ca -l vezi mai negru si amarat. Sunt multi asa din pacate.
mie imi trezesc enorm de multa compasiune toti acesti oameni care au fost batuti in copilarie. din pacate, abuzul fizic lasa enorm de multe urme (rusine, umilinta etc) care se trateaza foarte greu. multi dintre ei nici nu stiu ca pot fi tratate si devin abuzatori la randul lor, alcoolici etc sau alcoolici.
Mihaela
nu va ajunge pe prima pagina a ziarelor... dar a fost pe prima pagina a unui blog... e un pas inainte :-)
Trimiteți un comentariu