marți, 27 ianuarie 2009

Lehman ... cautam tipare?

In 14 Sept. doi analisti de la Lehman au urcat in lift ca sa plece acasa. Unul din ei apasa pe buton dar liftul nu se misca. “Ce se intampla? De ce nu se misca?” intreaba el. Celalalt isi deschide laptopul, tasteaza ceva si spune: “Binenteles, conform modelului nostru nimic nu mai poate sa mearga in jos”

Nota pentru necunoscatori: in 15 Septembrie 2008 Lehman Brothers si-a anuntat oficial falimentul datorita pierderilor uriase cauzate de criza subprime si de lipsa de lichiditati.

Citim din nou in presa de specialitate cum ca vin vremuri tulburi pe piata de capital din Romania. Cica se spune prin ziare ca luna februarie va fi nasoala. Adica trebuie sa inteleg din nou ca mai scade bursa, ca scade si leul etc. Deci urmam niste modele conform principiului: ASTA E MODELUL NOSTRU! Este foarte posibil ca acesti analisti sa aiba dreptate. Nu am sa-i contrazic dar as avea totusi o parere despre modul in care functioneaza media in perioada asta.
Am trait un an 2007 in care actiunile au fost pe val. Un an 2007 in care se vorbea deja de un euro la 2.9. Un an 2007 in care toata lumea scria in media cat de mult mai creste bursa si ce bine e sa facem credite in euro ca "ui ce anlize am facut noi"!!!
Aceeasi media ne prezinta acum niste scenarii sumbre. Un euro la 4.7, o bursa care mai are loc sa scada desi n-a pierdut decat 90% din maximele lui 2007, o economie care scartie infiorator.
Nu este cazul sa mai spun ca nu deschizi un ziar in care sa nu se spuna despre "criza". Totusi, ce este paradoxal in toata nebunia asta are referire la modul tragic in care ni se prezinta aceasta criza. E un deja'vu.
Ce spuneam referitor la tipare si care e legatura cu Lehman ..... simplu. Angajatii Lehman au crezut pana in ultimul moment ca banca va fi salvata. Angajatii erau convinsi ca mai jos nu mai merge. Ca e limita. O zi dupa s-a ruinat totul. Tiparele au fost incalcate.
La fel ca cei de la Lehman am tratat scaderile de la inceputul lui 2008 ca pe o raceala. Sustineam ca "va trece".
In vara anului trecut eram convinsi ca asta e fundul sacului. Aveam modele, tipare. Nici o scadere n-a durat asa mult. Asa era statistic. A venit iarna si deja ne-am convins ca tiparele si statisticile au dat gres. De la un simplu guturai am trecut printr-o gripa severa si acum am ajuns la pneumonie.
Ce se va intampla mai departe? Nu stiu si nici nu imi dau cu parerea. Lucrurile nu sunt clare si pentru ca fenomenele actuale sunt complet noi nu avem nici macar un simplu model statistic. Nu putem analiza ceva ce nu s-a mai intamplat asa ca dam cu banul. Sau cel putin eu una prefer sa nu ma pronunt. Pot doar sa spun ca numarul stirilor negative se aseamana a' naibii de mult cu cel al stirilor pozitive din 2007. Si propriul model imi spune ca ceva se va intampla. E doar o regula prin care se spune ca trendul reactioneaza contrar sentimentului majoritatii si este unul din putinele modele care mai functioneaza.

4 comentarii:

Lucian spunea...

in principiu, cred ca optimismul e chiar sanatos. bineinteles ca nu si atunci cand esti optimist cu ochii inchisi.

rhodos spunea...

Lucian: nu stiu daca e optimism. Dar incerc sa rumeg cat mai multe informatii ca sa pot avea o imagine cat mai completa. Atat si nimic mai mult. Se spune ca informatia este lucrul cel mai important pentru orice sistem. Cine o are castiga.

ramoo spunea...

Si totusi...in fiecare seara, inainte de culcare zic: bucura-te, maine va fi mai rau. Dimineata cand ma trezesc, ma bucur ca m-am trezit si sper totusi ca va fi mai bine . Ma refer la partea financiara, ca sanatate..Doamne ajuta, este si asta e cel mai important. Ma uit in jur si prind curaj. Ma aflu printre cei fericiti...inca. Se poate si mai rau. Desi vad ca pe zi ce trece e tot mai rau, tot mai putin imi pasa. Atata timp cat am rachiu sa bag in ceai;)

Anonim spunea...

ale

A apărut o eroare în acest obiect gadget