joi, 9 iulie 2009
"Uameni" printre noi III
Al treilea episod - Medicul casei
De undeva a venit inspiratia. De la Prima TV cu serialul legat de sistemul nostru sanitar bolnav si cu siguranta de la postul Liei despre fratele ei. Amandoua in egala masura. Stiu ca am mai scris acum ceva vreme despre un sistem sanitar “la noi” si “la ei”. As putea sa scriu si din perspectiva bolnavului tratat cu indiferenta in spitalele locale si cu multa atentie in cele de “la ei”. Aleg de data asta sa scriu despre medicul casei care e fratele meu. Scriu pentru ca il respect si pentru ca e peste medie.
Undeva in Franta, la un spital universitar, exista un Director de clinica-asistent universitar. A studiat medicina la Timisoara si dupa primul an de facultate ii reprosa mamei ca l-a impins sa faca medicina. I-a displacut total. Din anul doi in schimb a intrat in spital si a descoperit ca are vocatie. A inceput sa ia bursa semestru de semestru, an de an. Erau banii de tigari sau de benzina. A facut anul de stagiu care era obligatoriu. A ales pentru rezidentiat medicina interna si a castigat postul de medic la Spitalul din Medias pentru ca era obligatoriu sa dea examenul doar pentru un post din judetul de bastina sau la cel unde a facut facultatea. A continuat sa faca rezidentiatul in Timisoara pentru a nu pierde oportunitatea de a invata mai mult. A invatat germana de la 0 intr-un an de zile pentru a pleca pentru 2 luni la un spital din Germania. Pe bani putini dar nu conta. In anul 3 de rezidentiat au inceput frustrarile. O chirie in Timisoara era de 100 de euro. Salariul lui era de 120 de euro. Nu-i mai ramaneau bani de mancare si se bucura daca primea vreo plasa de cartofi de la pacienti sau vreo gaina. Era considerata mita dar pentru el era supravietuire. A avut noroc cu tatal meu care ii trimitea bani. Suficienti ca sa supravietuiasca. Nu era suficient insa pentru omul care lucra 12 ore dupa care intra in garzile de 24. Nu era suficient pentru tanarul care nu stia decat drumul pana la spital si inapoi.
A inceput sa caute sa plece. Isi dorea sa poata lucra in conditii decente. Isi dorea un salariu decent. Isi dorea sa isi poata permite sa isi cumpere o masina, un pat, un televizor. Nevoi primare. Se stie ca Franta primeste medici. Sunt innebuniti in a-i gasi pentru ca sistemul lor pus la punct sufera, desi mai putin decat al nostru, de lipsa calificatilor. A trimis cel putin 100 de mail-uri in Germania si Franta si i s-a oferit in Franta un post de medic rezident, cu contract initial de 6 luni, cu un salariu de 10 ori mai mare decat aici, cu zile libere dupa garzi, cu plati duble pentru zilele de garda. Nici n-a stat pe ganduri. In mai putin de doua luni si-a facut toate actele si a plecat. E drept. Singur. Fara nici un alt ajutor si fara nici un prieten aproape.
Au trecut 5 ani de atunci. A inceput sa studieze mai mult decat colegii lui francezi. A inceput sa scrie lucrari stiintifice si sa participe la congrese. Ministerul francez al sanatatii i-a ales una din lucrari, pe langa alte 9, si a publicat-o in anuarul ministerului. Si-a dat examenul de medic specialist in Romania dupa care a fost exclus din Colegiul medicilor pe motiv de neplata a cotizatiei, desi este inscris in organizatia similara din Franta. I s-a oferit postul din prezent dupa numai doi ani de munca in Franta. Preda la Universitate si postul de Director de clinica ii confera locul secund in sectia Policlinica a spitalului dupa medicul primar.
Si-a permis in anii astia sa calatoreasca. Si-a luat masina noua. Isi dorea sa se mute in sudul Frantei pentru ca s-a saturat de frig. Cumva a fost un norocos pentru ca a aplicat la un post de medic in insule si din noiembrie se va muta la Reunion, punctul cel mai de sud al Uniunii Europene din sudul Africii , la un spital privat care se va deschide in Decembrie. E un vis devenit realitate. Va avea mai mult decat isi putea imagina acum 5 ani cand a parasit Romania si a scapat de bataia de joc a sistemului.
Poate fi el de condamnat ca isi dorea mai mult dupa atatia ani de scoala? Ma indoiesc. Nu vor fi de condamnat medicii nostri ca pleaca din tara. Pleaca pentru ei si pleaca din cauza lipsei de respect a ministerului, a veteranilor din spitale si chiar si a pacientilor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Draga mea, am fost impresionată de fratele tău de când mi-ai povestit, acum că am citit m-am emoţionat iar. E uluitor ce a realizat el, ştiu cât eşti de mândră de el :)
Lia draga, pentru ca l-am convins sa-mi citeasca blogul in sfarsit, mi-a facut o corectura pe FYT si trebuie s-o fac si eu: titlul este de "sef de clinica-asistent universitar" si nu "director de clinica" insa restul datelor raman neschimbate :).
Trimiteți un comentariu