vineri, 3 iulie 2009

The end


James Douglas Morrison (n* 8 decembrie 1943, Florida – † 3 iulie 1971, Paris)

Am descoperit Doors imediat dupa ’90. Eram un copil dar mi s-a aprins un beculet. Mai tarziu, in liceu, am inceput sa ascult versurile. Sa le inteleg. Era perioada in care eram un copil razvratit. Bulversata de relatia cu parintii, care scartaia din toate incheieturile pentru ca “nu ma intelegeau”, orice tanar are impresia asta deci io nu am facut exceptie, ascultam la orice ora si cu pasiune orice melodie Doors. Eram o revoltata. Revoltata pe sistem, pe familie, pe oameni in general. Eram o extrovertita dar in acelsi timp solitara. Nu aveam prieteni ci doar cunostinte. M-am refugiat in muzica Doors si in versuri. Erau un model. Poate sunt in continuare dar evident implicatiile sunt altele.

Si pentru ca geniile mor repede, Jim Morrison nu a fost exceptie. Se implinesc 38 de ani de la moartea sa intr-un hotel din Paris. O viata de om daca stai sa te gandesti. Totusi a venit sfarsitul unei vieti tumultoase si a unei cariere care se putea lungi frumos, sau cel putin interesant. Pentru cei care au ascultat Doors le dedic urmatoarea melodie.

2 comentarii:

Vaca verde spunea...

vroiam sa postez eu despre jim morrison, dar daca ai facut-o tu... :)multumesc!

rhodos spunea...

eu iti multumesc :) sunt convinsa ca nu suntem singurele care avem un remember cu ocazia asta.

A apărut o eroare în acest obiect gadget