luni, 13 iulie 2009

Noi taranii

Din categoria “Romania tara choice-urilor” pam pam!

Cica in armata ajung un ardelean, un oltean si un moldovean. Moldoveanul intreaba prima oara unde-I bucataria. Olteanul unde se dau gradele si ardeleanul, mai mamos asa din fire, unde se dau permisiile.

Secunda in Bucuresti cica e echivalentul dintre primul claxon si verdele de la semafor. Totdeauna claxonul vine primul.

Legende romanesti. Fiecare rade de fiecare. Ardeleanul de oltean. Moldoveanul de oltean. Olteanu’ de ardelean samd. ca e enervant. Si am ajuns in zilele noastre. Si cultura noastra de popor cu umor negru ne indeamna sa radem de bucuresteni. Bucurestenii rad de provinciali. Provincialii rad de provinciali. Si din nou provincialii rad de bucuresteni.

Avem o cultura a batjocurei si suntem atat de orgoliosi de nu ne spala nimeni. Suntem mandri ca pe la noi s-a nascut Goga. Suntem mandri ca prin zona s-a nascut Creanga. Suntem mandri ca pe langa noi a trait Caragiale. Suntem fericiti cand auzim de “mitici”, ca expresie. “I-auzi bre ce a patit =escu!”. “I-auzi fa ce criminali sunt pe la Iasi!”. “I-auzi tu ce-o furat aia la Cluj!”
Totdeauna aia din provincie sunt tarani. Aia din capitala nu. Ei sunt de la oras. Pe aia din capitala ii auzi numa’: “Iete draga ce mitocan. A venit el la capitala sa ne strice noua aerul”. I-auzi zau. Dar tu unde te-ai nascut? “Apoi la Cucuietii din deal dar sunt de 10 ani in capitala fa!”

Si povestea cotidiana continua. Ramanem niste ipocriti. Continuam o lupta surda intre neamuri de parca aerul de la Buzau e mai curat ca ala de la Alba. Sau la Timisoara s-a impotmolit carul cu prosti si ala cu destepti a cazut la Mehedinti. Sau blegii au ramas in Ardeal si aia de soi si iuti in vorba si’n gandire sunt prin sud pe undeva.
Oare cand se termina?

3 comentarii:

LiaLia spunea...

Fuck, dacă n-ar fi atât de trist, ar putea fi amuzant ...

alina spunea...

Nu se termina... de-abea a inceput!

rhodos spunea...

@Lia: pai nu ne opreste nimeni sa radem. Ne pricepem si la a face haz de necaz
@alina: draga mea, inceputurile sunt de acum sute de ani. Noi doar nu ne invatam minte.