Ne compensam

Un articol din Business Magazin mi-a reaprins niste amintiri nu foarte placute. Intoarcerea la barter. Nu stiu cati isi mai aduc aminte de perioada compensarilor. Pe la inceputul acestui deceniu lipsa lichiditatilor era o problema acuta. Ca experienta personala imi e greu sa uit cum lucram pentru firme mari care plateau lucrarile executate cu produse.

In 2001 am executat pentru Scandia o instalatie de sterilizare a conservelor. Ia ghiciti ce am primit in schimbul banilor :). Am mancat pateu doua luni. La angajati le-am dat salariile de Craciun in produse Scandia.

Prin aceeasi perioada am avut lucrari de reparatii si modernizari la prese hidraulice la o alta companie mare si anume Romradiatoare Brasov. Si-au rezolvat obligatiile financiare cu radiatoare de Dacie.

In anii 2000, statul a pus la dispozitia agentilor economici sistemul de plata prin compensare. Au tiparit inclusiv formulare tipizate prin care se stingeau datoriile intre parti. De multe ori ajungeam sa compensam datorii intre 4 sau 5 companii. Era de-a dreptul interesant sa cauti parteneri de compensare.

Ce nu s-a inteles din perioada aia de catre stat a fost ca nivelul retinerilor si al obligatiilor salariale era impovarator. Si daca faceai o compensare era evident o facilitate care nu implica numerar. A fost perioada in care era inevitabil sa nu ramai datornic la stat. Cine cunoaste cifrele din perioada respectiva isi aduce cu siguranta aminte ca cel mai mare creditor era statul. Nu aveai nevoie de banci. Era suficient sa nu platesti.

Intrebarea pe care mi-o pun acum este: Ne intoarcem cu 10 ani? Obligatii la stat mai mari si lipsa lichiditati? Este foarte probabil dupa cum arata lucrurile si cred ca lumea va reinvata sa completeze formulare de compensare.