marți, 14 octombrie 2008

O mica schimbare

Schimbare de sentiment s-ar putea numi evolutia burselor din ultimele doua zile. A fost pentru prima oara in ultimele 12 luni cand stirile pozitive au impulsionat piata. Miscarile bancilor centrale si a guvernelor au dat semnalul unei noi viziuni pe pietele de capital.

S-a inceput cu planul lui Paulson din Statele Unite. S-a continuat cu o reducere a dobanzii de refinantare in toate statele puternic industrializate. A urmat o intalnire de urgenta a G7 in care s-a luat decizia de a sustine, cu costuri uriase ce-i drept, toate bancile cu probleme. Guvernele si bancile lumii au luat decizia de garantare a tranzactiilor interbancare care erau blocate din cauza neincrederii. Am vazut o miscare concertata a tuturor guvernelor implicate in aceasta criza financiara. Este ceva nemaiintalnit. Un astfel de precedent a dus totusi la nationalizarea a multor banci din sistem. Piata bancara se reconfigureaza. Au disparut nume mari din finantele internationale si aici amintesc numai banca Bear Sterns care a fost cumparata in primavara de catre J.P Morgan, si Merril Lynch, care dupa un secol a fost inghitita de Bank of America.

Masurile fara precedent din ultima perioada au facut ca politicile capitaliste sa fie inlocuite cu principii ale comunismului clasic. Se spune ca interventia statului in capitalism este minima, dar la o asemenea dimensiune a crizei statul a fost singurul capabil sa opreasca colapsul. Ce s-ar fi intamplat daca acel “stat” nu ar fi intervenit? Este imposibil de apreciat. Este chiar greu sa iei in considerare un scenariu in care toti cei care nu rezista in piata trebuie sa dispara. Nu mai vorbim de falimentul unei companii intr-o economie concurentiala. Vorbim de un joc de domino in finantele lumii. Vorbim de economiile unor natii intregi. Vorbim de finantarea companiilor in ansamblu. Fara aceste finantari companiile producatoare dispar. Daca aceste companii dispar apare somajul. Daca apare somajul atunci avem scaderea consumului. Daca scade consumul dispar alte companii. Si asa mai departe.

Este pentru prima oara dupa zeci de ani de capitalism cand auzim de “nationalizare” in tarile dezvoltate. Au fost nationalizate banci cu scopul de a opri valul de falimente din sistem.

Ce s-a intamplat pe plan local poate fi transcris in foarte putine cuvinte. Nici nu e mare lucru de explicat de fapt. Criza financiara mondiala a dus la pierderea increderii intre banci. Tranzactiile pe piata interna interbancara s-au blocat si datorita zvonurilor ca o banca sau alta pica. Cu toate ca BNR a iesit de mai multe ori la rampa negand orice problema in sistem, lucrurile nu s-au calmat. De vineri insa a inceput o relaxare vizibila pe piata. Bancile despre care se zvonea ca au probleme au iesit in presa cu sursele de finantare si cu profituri de invidiat la trim. 3. Incet incet lucrurile intra in normal si bine ar fi. Pentru ca devine deranjant sa citesti te miri ce jurnalist diletant, cu putine cunostinte economice, ca x da faliment sau y nu mai da bani la bancomat, sau z nu da credite. Inafara de o panica nejustificata nu rezolva nimic si senzationalul s-ar putea sa coste mai mult, poate chiar si economiile lui.

Pe mai departe nu zic decat iara: Doamne ajuta!

Niciun comentariu:

A apărut o eroare în acest obiect gadget