vineri, 31 octombrie 2008

3 la numar

Postarea a aparut ca explicatie la o reactie care a parut poate deplasata cu privire la atitudinea mea fata de bugetari.
Ca nota suplimentara am sa fac precizarea ca nu generalizez si ca in cercul meu de prieteni exista bugetari pentru care am tot respectul. Sunt convinsa ca nu sunt singurii. Dar sa enumerez:

1. Cadrele medicale ale Spitalului de Urgenta si nu numai (pentru ca aici am sa adaug medicii incompetenti din Spitalul Judetean respectiv unii neurologi si radiologi raspunzatori de a-mi fi nenorocit mama)
Fapte: Intr-o dimineata m-am trezit cu o durere surda in zona rinichilor, o durere care putea foarte bine sa fie din cauza unei raceli intercostale. Am ignorat durerea pentru ca nu era localizata si am crezut ca va trece. Dupa doua ore de stat la servici situatia s-a inrautatit si dupa o discutie telefonica cu fratele meu (medic fiind) m-a indrumat la urgente pentru ca, dupa spusele mele, era o infectie la rinichi. Evident ca e un naiv din moment ce mi-a spus ca cei de la urgente imi vor face analiza de urina pe loc si ecograf. Ajunsa la urgente am anuntat la receptie ca doresc sa fiu consultata de un medic datorita unei dureri la rinichi, domnisoara mi-a spus sa astept ca este cineva inauntru si ca voi putea intra dupa. Si am asteptat. In picioare pentru ca imi era imposibil sa ma ased. Cine a avut vreo criza renala stie cat de cumplita poate fi. Si astept. Si se umple sala de asteptare. O gramada de oameni in varsta care faceau ca pe vremea lui Raposatu' si se bagau tot mai in fata. Si astept. Vreo jumate de ora sa tot fi fost timp in care am crezut ca lesin de durere. Cu lacrimi in ochi am intrat din nou la domnisoara asistenta rugand-o sa cheme pe cineva sa ma vada. Am primit un raspuns stupefiant: "Asa cum ai rezistat de dimineatza mai rezisti inca jumatate de ora". Reactia a fost din instinct. Am injurat, am trantit usa, am iesit pe usa si mi-am rugat sotul sa mergem oriunde altundeva, la orice medic numai sa plec de acolo cat mai repede. Am ajuns la clinica Astra unde in 5 minute eram deja la ecograf, unde am primit calmantul ala atat de necesar si unde mi s-a dat tratamentul corespunzator. Multumesc doctorului Achim, un om pe care nu l-am mai intalnit pana in acel moment si care s-a comportat admirabil.

2. Functionarii publici in special de la primarie dar aici ii includ pe marea majoritate din institutiile statului - finante, itm, cas, sanatate si lista e deschisa.
Fapte: Nu am sa enumar toate pataniile ca as umple pagini si cred ca nu exista cineva care sa nu fi fost intors de doua trei ori de la ghiseu pe motiv de "va mai trebe ceva". Dupa decesul mamei care era inscrisa la handicapati, tatal meu a declarat la acest serviciu social decesul, in baza actului de deces eliberat de statul francez (apropos, alta chestie birocratica, certificatul de deces romanesc se elibereaza dupa 6 luni, pe motiv ca se face ancheta desi alaturat certificatului francez exista declaratia politiei franceze precum si autentificare data de catre ambasada Romaniei in Franta!!!). Ideea a fost ca madam de la primarie s-a uitat triplu la acest act care mentionez ca fusese tradus si legalizat, a cerut copii dupa buletinele urmasilor, respectiv al meu si al fratelui, copia de buletin a fratelui era putin intunecata si doamna a cerut una in care sa se vada si fata ca cu lupa nu putea sa citeasca nu stiu ce si inca cateva documente de care nici nu-mi mai aduc aminte. Pentru toate astea tatal meu a facut cel putin 5 drumuri la primarie, a dat de 3 ori telefon fratelui meu sa mai trimita INCA odata buletinul pe fax, si intr-un final a putut striga VICTORIE pentru minunata suma de 300 de lei care era ajutor de deces. Mentionez ca numai din ambitie s-a dorit finalizarea acestei proceduri, in urma bataii de joc si sictirului afisat de catre lucratoarele respectivlui serviciu.

3. Invatamantul romanesc
http://www.infoong.ro/index.php/Stiri/Romanii-mai-analfabeti-decat-bulgarii.html
astfel de statistici au inceput sa apara cu nemiluita si din pacate sunt cat se poate de reale. Invatamantul romanesc actual se manifesta prin lipsa si nu mai putin responsabili sunt si parintii pentru o astfel de situatie.

3 comentarii:

about2run spunea...

Rodica, daca te judec, o fac pentru a te intelege mai bine ;)

iti inteleg reactia, toti, cum spui mai sus, ne lovim de indolenta si nepasarea "celor platiti din banii nostri"; cred ca incercam sa iti spun ca nu profesorii sunt de vina pentru ce se intampla acum ci "somnulratiuniicarenastemonstri" din parlament. nu si-au pus lor in cap multimea furioasa di plina de revendicari, nu... nu lor. ne-au invrajbit ca pe in anii 50, incepem sa gandim la nivel de clase si incadrari sociale, ca in '90... etc. si ei ies cu basma curata. sper(in van, sunt aproape sigur de asta) ca s-ar putea face ceva cu uninominalul asta, sper sa isi ia o lectie prin votul de blam direct acesti nesimtiti. dar ma uit in tara si atata timp cat mai mult de jumatate din votanti vor in continuare oprisani, mazari, jj si alte vedete scursuri ca astia ma cam apuca disperarea.

altfel.. cu acest post nu as putea decat sa dau liber unor truisme, dandu-ti dreptate cu exemple proprii :D

rhodos spunea...

Tin minte o perioada asemanatoare din istoria recenta a Romaniei. Pe la jumatea anilor '90, cand tot din cauza politicii acest popor a fost dezbinat. Erau certuri in familie, discutii interminabile ca Iliescu e mai bun, ba ca Constantinescu, ba ca Campeanu etc. Pe vremea aia nu profesorii erau defavorizati, ci pensionarii. Ei erau marfa electorala. Pe ei ii injura toata lumea. Din pacate, nici dupa 10-15 ani, nu ne-am invatat minte. Din nou acest popor este dezbinat, manipulat. Din nou s-a gasit o categorie sociala folosita ca marfa electorala, din nou asistam la un circ mediatic demagogic. Si eu as fi avut sperante ca uninominalul este o solutie sa nu mai vedem oprisanii si legumele in parlament, dar imi este teama ca discursurile politice nu sunt facute pentru cei cu capul pe umeri si care poate de sila nu vor merge la vot, ci pentru cei care sunt usor de prostit si care sunt constiinciosi in a persista in greseli.
Este un deja-vu pentru mine toata aceasta mascarada.

ramoo spunea...

Si eu m-am lovit de indiferenta unor bugetari ( imi cer scuze fata de cei care isi fac treaba pt ca sunt destui si ii respect). Dar daca stau acum si ma gandesc am si eu partea mea de vina. M-am resemnat si nu am insistat sa obtin ceea ce vroiam, nu stiam in ce lume traiesc..inca.Era dreptul meu ca cetatean care plateste impozite, taxe, contributii etc sa fiu tratata ca atare. Si ca mine sunt majoritatea. Tac si inghit. Din pacate , mai grav e cand ai de a face cu ce ai zis la punctul 1. Si acum regret si voi regreta toata viata ca nu am insistat. Credeam ca nu am de ales , dar aveam. Am avut incredere in ei, dar cand am vazut ca e destul sa scoti niste euroi din buzunar am ramas masca. Nu mai facusem asa ceva niciodata si regret ca am facut-o prea tarziu. Daca mi dadeam seama de situatie mai devreme poate nu pierdeam pe cea mai draga persoana din viata mea.Din pacate, degeaba l-am impuscat pe "taticu". Asta e, oricum Romania te iubesc :)

A apărut o eroare în acest obiect gadget