Vreau autonomie!

Nu! Nu sunt unguroaica. N-am sange de ungur ci doar putin asa sange de turc. Deh. Nimeni nu e perfect. Tot citesc eu o gramada de chestii pe net care in primul rand imi provoaca o stare de greata dupa care trec la lehamite. Asta ar fi un bun exemplu de articol. Comentariile sunt insa si mai interesante.

Motivele pentru care vreau autonomie sunt diverse. De la partea economica in care ni se intorc cam 50% din banii pe care ii trimitem la Bucuresti, pana la ciuda ca in Moldova sunt sosele mai bune decat la noi datorita comertului infloritor cu Rusia. Mai stiu cateva dar nu vi le spun acum.

Un alt motiv este acela ca romanii sunt un popor de xenofobi. Nu e nevoie decat sa treci Carpatii ca sa auzi cat de injurati sunt ungurii. Nu e nevoie decat sa deschizi televizorul ca sa il auzi pe Vadim. Nu e nevoie decat de multele descrieri ale ardelenilor cum ca ar fi inceti si ce buni si descurcareti sunt pe la Bucuresti.
Mi-as dori sa pot scrie mai multe dar ma dor si degetele cand vine vorba de subiectul asta.
Asa-i ca n-ati inteles ce vreau eu de fapt?

Stirile (ne)sportive II

Deschiderea editiei
Becali
Becali
Becali
Becali
Steaua
Steaua
Steaua
Turcu
Borcea
Dinamo
Dinamo
Dinamo
Dinamo

Incheierea editiei de stiri.

(Prezentatoarea): cine e Popovici? Cine e Potec? Avem echipa de polo? Mai joaca cineva tenis?

Din categoria: noua nu ne pasa!
In aceeasi editie: Stirile (ne)sportive I

Dilema si pastila

Pana la urma nici macar o dilema nu mai e cum de avem un puscariabil, o pitipoanca si un extremist in PE. Nu ma mai mira nici ca Penescu e in puscarie ca sa nu influenteze martorii cica, dar nu ma mira nici ca Ridzi nu e arestata preventiv cu atatea dovezi. Nu ma mira nici incercarile de deturnare a atentiei de la o vinovatie mai mult sau mai putin probata, catre un razboi politic. Nu ma mira nici ipocrizia doamnelor Ridzi si Udrea care acum musca pe toata lumea. Nu ma mai mira nici afirmatia doamnei ex-ministrese cum ca altii sunt mai infractori ca ea. IQ-ul cred ca nu-i permite sa priceapa ca nici macar nu e vorba de suma. Am putea sa-i aducem aminte ca unii stau in inchisoare 3 ani numai pentru ca au furat o gaina dar ea e mai presus de lege si nu se pune. Sau ma scuzati, gainile nu gandesc. Nu ma mai mira nimic si nu mai am nici dileme, dar cu siguranta am nevoie de pastile.

Ii dam cu capul de pereti

Stiu. Sunt rautacioasa dar nu ma pot abtine. Am gasit un joc ca sa ne putem face de cap si sa-i dam pe politicieni cu capul de pereti ... la propriu dar numai virtual.
Distractie placuta :D

Prastia electorala!

Bune maniere

Cica un individ dornic sa se educe citeste un anunt: “Dans si bune maniere”. Merge omul nostru la cursuri si dupa o perioada il intreaba prietenii: “Si cum e cu dansul?” Omul le raspunde cu naduf: “P*** dans, numai bune maniere!”

Si daca tot nu mai auzi pe nicaieri de “Codul bunelor maniere” m-am gandit eu, neica nimeni, sa povestesc cu ce si cum se mananca chestiile astea cu manierele pentru ca lumea vad ca e prea ocupata cu Codul penal in aplicare si Codul rutier care nu se respecta.
Evident ca acest cod a suferit nenumarate modificari datorita schimbarii stilului de viata mult mai alert si a modificarii statutului individului in societate. Evident ca nu se mai poarta pupatul mainii pentru ca femeia s-a emancipat si a devenit egala barbatului. (In engleza as spune Bull shit!, in romana nu mai spun ca incalc bunele maniere).
E evident ca anumite reguli au fost schimbate. De ce o femeie trebuie sa fumeze cu stanga si nu cu dreapta? Bine ar fi sa nu fumeze deloc dar .... pai pe vremuri cand se mai purta pupatul mainii era deranjant ca barbatul sa simta mirosul de tutun. Azi in schimb nu se mai pupa deci nu mai conteaza.
Si tot o chestie care tine de reguli schimbate. Mergi cu prietena la fast food, nu la restaurant, prin urmare exista posibilitatea sa ai ghinion si scaunele inalte sa fie prinse in podea. No sa te vad cum ii tragi scaunul domnisoarei fara vreo hernie :D.
Rolul Codului de bune maniere nu este neaparat acela de a ne invata sa facem “gesturi” de buna crestere. Unul din scopuri este de a invata arta conversatiei, de a imbunatati comunicarea intre indivizi cu scopul de a nu deranja pe nimeni si, mai mult de atat, de a face impresie buna.
Si pentru ca pe vremuri existau cursuri de genul celui din banc, azi am sa imi permit folosirea goagalului pentru ca nu stiu cati profesori de dans isi mai invata elevii bunele maniere.
Va continua.

No need to argue

Azi am o stare de spirit deosebita. La melodia asta nu mai are rost sa fac nici un comentariu.

Declaratia zilei

"Nu sunt de acord ca absolventii Spiru Haret sa repete examenul. Sunt foarte multi tineri care au terminat la facultatile de stat si nu stiu nimic"

Marian Vanghelie

Prostul, daca nu-i fudul, nu e prost destul! Oare vroia sa spuna ca "tinerii care au terminat la facultatile de stat nu STIE nimic"? Fac pariu ca l-au corectat cei de la Hotnews.

Unii "e" imbecili

... inca nu stiu exact cine: noi sau ei!

Nu s-a gatat inca scandalul ministresei de la tineret ca s-au apucat ziarele s-o caute in bucatarie pe ministresa Udrea. Si zau de imi face placere sa vorbesc despre ea, asa ca o sa vorbesc in scarba. Si off-topic, mi-am adus aminte de un banc mai lung in care cineva scria o scrisoare incet pentru ca destinatarul nu putea sa citeasca repede. 

Revin. Citesc azi in presa de specialitate ca guvernul se imprumuta de la bancile comerciale zilnic. Asta e ca prin ’98 cand finantele luau toti banii din piata si dupa aia se mirau ca firmele nu aveau lichiditati sa isi plateasca datoriile. De la inceputul anului, Finantele au atras din piata, de la bancile comerciale, aproximativ 48 de miliarde de lei cu scadente scurte. Si dupa ce vad eu suma asta, stau si ma intreb ca un contribuabil imbecil, de ce se cheltuie in ministerul turismului milioane de euro pe un rahat de publicitate la un turism de lumea a treia care nu va aduce beneficii la bugetul de stat nici cat toate cheltuielile alocate? 

Intrebare din categoria: suntem noi tampiti sau unii ne iau de prosti.

Am un deja vu ...

... pentru ca inainte de ’89 vedeam la televizor cum seful statului viziteaza poporul. Il vedeai plantand cate un copac prin te miri ce sat. Il vedeai prin fabrici si uzine. Il vedeai punand o lopata de ciment cand se construia vreun pod. Il vedeai pe camp cand era vremea recoltatului. Si era cam peste tot.

Am o senzatie de deja vu. In zilele noastre, astalalt sef de stat e pasionat de orice misca sub obladuirea lui. Il vedem la orice campeneasca ca doar n-o sa stea la sfarsit de saptamana ocupandu-se de treburi “minore”. Il vedem pe marile santiere ale patriei. Il vedem la fabrici si uzine. Cand vine toamna fac pariu ca va merge la festivalul vinului ca sa se asigure ca a mers bine agricultura si anu’ asta si daca tot n-avem ce manca, macar s-avem ce bea.

Sursa foto: http://www.citynews.ro/

Teoria fobiei

Iei o bucata casa in livada. Iei muncitori “vrednici” care iti lasa usa deschisa in plina toamna. Se planteaza soarecii in famile. Se inmultesc. Pana vine primavara ii extermini pe toti, adica vreo 14 bucati. Stai linistit. Ai grija sa pui plasa la geamuri. Nu scoti sub nici o forma lipiciul de sub mobila. Timp de cateva luni nu vezi nici un semn de intrusi. Vine vara. Gasesti mizerie la mamaliga pregatita pentru pescuit. Te intrebi ca prostul pe unde au venit soarecii iara. Clar ca cineva a stat cu usa deschisa. Prinzi 3 bucati intr-o saptamana. Seara in liniste auzi din nou rontait. Schimbi lipiciul. Pleci la pescuit. La cabana te trezesti in miez de noapte si trezesti una bucata sot ca auzi soriceii cum misuna. Pleci in recunoastere si descoperi mizerie de rozatoare. Devii atent la orice miscare. Nu mai inchizi un ochi toata noaptea. Restul noptilor dormi cu lumina de veghe. Ajungi acasa. Nu intri bine pe usa si cauti prada sub mobila. Prins una bucata inca miscatoare. Seara aprinzi lumina cu teama. Inchizi usa la bucatarie sa nu cumva sa ajunga la camara. Esti atent la orice scama de pe jos. Daca e neagra si mica verifici sa nu cumva sa fi evadat rozatoarea.

E clar. Am luat-o razna.

To Base

Draga Base,

Scriu aceasta scrisoare pentru ca am nevoie de o defulare. De fapt am nevoie de niste medicamente pentru ficat si pentru stomac ca sa amelioreze starea de voma si de rau pe care mi-o provocati.
In 2004 v-am votat din convingere ca ceva se poate schimba odata cu schimbarea regimului. Am crezut ca un presedinte “jucator” e ceea ce ne trebuie si ca se va instaura un anumit control asupra politicienilor, a guvernantilor si asupra justitiei. Nu m-am putut insela mai mult.
In cei 5 ani de cand ati ajuns presedinte, mi-ati demonstrat domnule capitan, ca un securist nu isi schimba naravul. Un comunist nici atat. Mi-ati demonstrat, domnule presedinte, ca sistemul de pile, cunostinte si relatii nu poate fi schimbat, mai mult decat atat, el este perfectionat. Mi-ati demonstrat ca nepotismul este un mod de a avansa in societate. Nu am vreo problema cu copiii care mostenesc vreo afacere a parintilor sau care lucreaza cot la cot cu acestia si cresc, dar am o problema cu copiii care avanseaza fara a avea o calitate, si care ajung sa decida soarta unei tari datorita numelui si a mostenirii genetice. Va condamn domnule presedinte pentru ca nu ati dat un exemplu pentru a preveni acest nepotism.
Domnule presedinte, va consider raspunzator pentru discordia pe care ati provocat-o intre romani. Sunteti vinovat pentru ca, prin manipulare si lacrimi de crocodil stoarse pe la TV si pe la sate, ati manipulat o masa de oameni care nu au cunostintele si intelegerea pentru a discerne realitatea de minciuna.
Va consider un demagog care isi apara “soldatii” pe care i-a crescut intru binele personal, ignorand necesitatile unui popor care e satul de hoti.
Domnule presedinte, v-ati inconjurat de oameni care nu mai reprezinta de mult poporul roman. V-ati dorit puterea nu pentru a face “bine”, v-ati dorit-o pentru ca puterea aduce foloase, iar oamenii dumneavoastra stiu. Totul se plateste. Chiar si accederea la putere costa si asa cresc politele de plata.
Domnule presedinte, va doresc sa aveti parte de oprobriu public si va doresc o retragere cu scantei, poate asa veti simti ce inseamna sa fii batjocorit si calcat in picioare de conationalii tai pentru ca noi simtim asta in fiecare zi din partea dumneavoastra.

Chateau Petrus

Tocmai va povesteam de castele. Unul din ele, faimoase de altfel in Franta, este Chateau Petrus. E faimos pentru ca este denumirea unia din cele mai scumpe vinuri din Franta.

De altfel, pentru mine e scump si pentru ca e o eticheta pe care fratele meu a adoptat-o. Un Petrus care a descoperit un castel :). Cu toate coincidentele, a ales sa isi faca blog de ziua Frantei. Eu astept sa imi comenteze “prostioarele” si ii multumesc si pentru complimentele indirecte pe care mi le-a facut in primul lui post din blogosfera. Am uitat pana acum sa va zic ca m-a obisnuit cu zgarcenia lui in ce priveste gratularea asa ca de acum in colo vor urma criticile :P.

Eu ii urez bun venit si astept sa vad daca ma depaseste la “talent”. Blogul lui il gasiti aici si va invit cu mare caldura sa il cititi pentru ca s-a hotarat sa scrie in romana. Puteti gusta din vinul ala renumit fara a avea efecte secundare :).

Château d'If

... sau de ce nu te poti satura de Franta

Construit pe insula d’If in apropierea Marsiliei, castelul a devenit celebru odata cu lansarea romanului “Contele de Monte Cristo” al lui Dumas in 1844. Insula ofera o panorama superba asupra vechiului port al Marsiliei, locul de unde pornesc la fiecare 30 de minute vaporasele pline de turisti. Vantul care bate dinspre mare nu te poate opri sa admiri privelistea si nici nu iti poate intrerupe plimbarile pe zidul inchisorii.

Cine s-ar fi gandit ca o carte va face celebru un loc atat de plin de istorie? Se pot spune multe despre francezi dar nu se poate spune ca nu stiu sa isi vanda cultura si locurile intr-un mod cat se poate de original. In fiecare incinta a castelului descopereai cate un ecran pe care rula filmul “Contele de Monte Cristo”. In fiecare cotlon gaseai cate un inscris care iti amintea ca abatele sau contele au trecut pe acolo. Fictiunea se impleteste de minune cu realitatea zidurilor. Castelul inchisoare, cu toate accesoriile sale, iti transmite fiecare episod din marea evadare a contelui. Desi in realitate nu este cunoscut ca vreun prizonier sa fi evadat din inchisoarea d’If, prezenta personajelor lui Dumas te face sa te indoiesti. Nu mai faci distinctie intre realitate si film. Este ceva cu totul deosebit.

Pentru ca francezii sarbatoresc azi ziua nationala, si pentru ca eu sunt indragostita de locurile alea atat de pitoresti, nu puteam gasi un moment mai potrivit pentru a va descrie bucatica asta de pamant.

Ile d’If – 2005 – cu imaginea Marsiliei la orizont

Noi taranii

Din categoria “Romania tara choice-urilor” pam pam!

Cica in armata ajung un ardelean, un oltean si un moldovean. Moldoveanul intreaba prima oara unde-I bucataria. Olteanul unde se dau gradele si ardeleanul, mai mamos asa din fire, unde se dau permisiile.

Secunda in Bucuresti cica e echivalentul dintre primul claxon si verdele de la semafor. Totdeauna claxonul vine primul.

Legende romanesti. Fiecare rade de fiecare. Ardeleanul de oltean. Moldoveanul de oltean. Olteanu’ de ardelean samd. ca e enervant. Si am ajuns in zilele noastre. Si cultura noastra de popor cu umor negru ne indeamna sa radem de bucuresteni. Bucurestenii rad de provinciali. Provincialii rad de provinciali. Si din nou provincialii rad de bucuresteni.

Avem o cultura a batjocurei si suntem atat de orgoliosi de nu ne spala nimeni. Suntem mandri ca pe la noi s-a nascut Goga. Suntem mandri ca prin zona s-a nascut Creanga. Suntem mandri ca pe langa noi a trait Caragiale. Suntem fericiti cand auzim de “mitici”, ca expresie. “I-auzi bre ce a patit =escu!”. “I-auzi fa ce criminali sunt pe la Iasi!”. “I-auzi tu ce-o furat aia la Cluj!”
Totdeauna aia din provincie sunt tarani. Aia din capitala nu. Ei sunt de la oras. Pe aia din capitala ii auzi numa’: “Iete draga ce mitocan. A venit el la capitala sa ne strice noua aerul”. I-auzi zau. Dar tu unde te-ai nascut? “Apoi la Cucuietii din deal dar sunt de 10 ani in capitala fa!”

Si povestea cotidiana continua. Ramanem niste ipocriti. Continuam o lupta surda intre neamuri de parca aerul de la Buzau e mai curat ca ala de la Alba. Sau la Timisoara s-a impotmolit carul cu prosti si ala cu destepti a cazut la Mehedinti. Sau blegii au ramas in Ardeal si aia de soi si iuti in vorba si’n gandire sunt prin sud pe undeva.
Oare cand se termina?

Intrebare si raspuns

Rumegând cocenii de pe lângă jug,
S-a-ntrebat odată boul de la plug:

- Doamne, pe când alţii huzuresc mereu,
Pentru ce eu singur să muncesc din greu?...

La-ntrebarea asta, un prelung ecou
I-a răspuns din slavă: - Pentru că eşti bou...

Cine nu stie fabula asta a lui Toparceanu?
Am avut musafiri in weekend. O sora de-a mamei mi-a adus aminte de copilarie. Nu aveam multe distractii iar mama era un “volum de poezii”. Am mostenit pasiunea pentru poeziile lui Toparceanu si ale lui Cosbuc. Desi nu era materie de scoala, am invatat “Dusmancele”. Recitam dupa mama fiecare vers, fiecare strofa. De fiecare data imi corecta dictia si felul de interpretare. Tot mama ne facea serile frumoase cantand din Alecsandri “Rodica”. Cum putea sa ma cheme Rodica si eu sa nu stiu poezia? Tot mama ne spunea din memorie toate fabulele lui Toparceanu si nu numai. Copil fiind stiam deja “In jurul unui divort” si recitam cu patos “Bacilul lui Koch”. Am crescut cu poeziile astea.
Mi-a revenit in minte fabula de mai sus si cum sa nu cred ca suntem un popor de boi? E doar un trist adevar.

Principiul concurentei sau cum se face sex in grup

Toata lumea stie si nu mai e nici o noutate ca politicienii sunt mari fani de sex. Atat de mult le place sportul asta incat s-au decis sa se imparta pe echipe si sa se f*** intre ei pana la eliminarea adversarilor. Ca urmare, PSD si PNL s-au organizat in comisie pe majoritati si o rezolvara elegant si iremediabil pe fatuca aia tinerica de la PD ca si-au spus ca e buna o prospatura debarcata si rezolvata. Aia de la PD-L s-au trezit pe baricade si nu s-au lasat mai prejos. Dai cu oralele in Tariceanu ca deh, e falnic si trupes si are si motor. Nu s-au oprit aici. L-au gasit si pe unul de la Mediu ca daca e f*tai apoi e buna o padure nu? Cum sa lase ei natura virgina. PNL-ul de dupa colt si-a zis ca ei sunt minoritate si daca e sa fie sex in grup atunci nu conteaza ca e pe nuanta oranj sau rosie si il cauta in coarne pe Videanu. Frumos barbat. Pfiu! Parca parca seamana cu Nastase dupa apucatura, dupa port, si ce mai conteaza un dosar ici colo.

Si ui asa ne mai trantesc cate-un film porno. Nu duc lipsa prin parlament de sex. Eu le-as da si niste margarina ca am auzit ca le place si pe la spate.

"Uameni" printre noi III

Al treilea episod - Medicul casei

De undeva a venit inspiratia. De la Prima TV cu serialul legat de sistemul nostru sanitar bolnav si cu siguranta de la postul Liei despre fratele ei. Amandoua in egala masura. Stiu ca am mai scris acum ceva vreme despre un sistem sanitar “la noi” si “la ei”. As putea sa scriu si din perspectiva bolnavului tratat cu indiferenta in spitalele locale si cu multa atentie in cele de “la ei”. Aleg de data asta sa scriu despre medicul casei care e fratele meu. Scriu pentru ca il respect si pentru ca e peste medie.

Undeva in Franta, la un spital universitar, exista un Director de clinica-asistent universitar. A studiat medicina la Timisoara si dupa primul an de facultate ii reprosa mamei ca l-a impins sa faca medicina. I-a displacut total. Din anul doi in schimb a intrat in spital si a descoperit ca are vocatie. A inceput sa ia bursa semestru de semestru, an de an. Erau banii de tigari sau de benzina. A facut anul de stagiu care era obligatoriu. A ales pentru rezidentiat medicina interna si a castigat postul de medic la Spitalul din Medias pentru ca era obligatoriu sa dea examenul doar pentru un post din judetul de bastina sau la cel unde a facut facultatea. A continuat sa faca rezidentiatul in Timisoara pentru a nu pierde oportunitatea de a invata mai mult. A invatat germana de la 0 intr-un an de zile pentru a pleca pentru 2 luni la un spital din Germania. Pe bani putini dar nu conta. In anul 3 de rezidentiat au inceput frustrarile. O chirie in Timisoara era de 100 de euro. Salariul lui era de 120 de euro. Nu-i mai ramaneau bani de mancare si se bucura daca primea vreo plasa de cartofi de la pacienti sau vreo gaina. Era considerata mita dar pentru el era supravietuire. A avut noroc cu tatal meu care ii trimitea bani. Suficienti ca sa supravietuiasca. Nu era suficient insa pentru omul care lucra 12 ore dupa care intra in garzile de 24. Nu era suficient pentru tanarul care nu stia decat drumul pana la spital si inapoi.

A inceput sa caute sa plece. Isi dorea sa poata lucra in conditii decente. Isi dorea un salariu decent. Isi dorea sa isi poata permite sa isi cumpere o masina, un pat, un televizor. Nevoi primare. Se stie ca Franta primeste medici. Sunt innebuniti in a-i gasi pentru ca sistemul lor pus la punct sufera, desi mai putin decat al nostru, de lipsa calificatilor. A trimis cel putin 100 de mail-uri in Germania si Franta si i s-a oferit in Franta un post de medic rezident, cu contract initial de 6 luni, cu un salariu de 10 ori mai mare decat aici, cu zile libere dupa garzi, cu plati duble pentru zilele de garda. Nici n-a stat pe ganduri. In mai putin de doua luni si-a facut toate actele si a plecat. E drept. Singur. Fara nici un alt ajutor si fara nici un prieten aproape.

Au trecut 5 ani de atunci. A inceput sa studieze mai mult decat colegii lui francezi. A inceput sa scrie lucrari stiintifice si sa participe la congrese. Ministerul francez al sanatatii i-a ales una din lucrari, pe langa alte 9, si a publicat-o in anuarul ministerului. Si-a dat examenul de medic specialist in Romania dupa care a fost exclus din Colegiul medicilor pe motiv de neplata a cotizatiei, desi este inscris in organizatia similara din Franta. I s-a oferit postul din prezent dupa numai doi ani de munca in Franta. Preda la Universitate si postul de Director de clinica ii confera locul secund in sectia Policlinica a spitalului dupa medicul primar.

Si-a permis in anii astia sa calatoreasca. Si-a luat masina noua. Isi dorea sa se mute in sudul Frantei pentru ca s-a saturat de frig. Cumva a fost un norocos pentru ca a aplicat la un post de medic in insule si din noiembrie se va muta la Reunion, punctul cel mai de sud al Uniunii Europene din sudul Africii , la un spital privat care se va deschide in Decembrie. E un vis devenit realitate. Va avea mai mult decat isi putea imagina acum 5 ani cand a parasit Romania si a scapat de bataia de joc a sistemului.
Poate fi el de condamnat ca isi dorea mai mult dupa atatia ani de scoala? Ma indoiesc. Nu vor fi de condamnat medicii nostri ca pleaca din tara. Pleaca pentru ei si pleaca din cauza lipsei de respect a ministerului, a veteranilor din spitale si chiar si a pacientilor.

The new generation!!!

De multi ani ne tot dorim o schimbare de generatie in politica. Am dorit schimbarea pentru ca ne imaginam ca vin niste oameni tineri, cu mentalitati revolutionare, cu idei si principii noi, sanatoase ... Nu cred ca am simtit o mai mare dezamagire de cand a trebuit sa-l votez pe Iliescu. Am sperat ca noua generatie de politicieni va misca lucrurile intr-un sens pozitiv. Nu puteam sa ma insel mai tare. Partidele, indiferent de culoare, si-au construit ostasi. Si-au facut o armata de tupeisti. Si-au educat noua generatie dupa chipul si asemanarea batranilor din partid. A iesit o generatie de mutanti. Au asimilat foarte repede hotia, ipocrizia si populismul. Au venit in plus cu tupeul, cu nesimtirea si cu increderea ca e “timpul lor”. Au iesit niste monstri. Au pierdut definitiv simtul civic si au invatat sa fie egoisti. Au pierdut din pacate si respectul si creditul nostru. Au reusit sa risipeasca bruma de speranta pe care am avut-o inainte.

Sa ii omagiem cum se cuvine si sa le dam niste apa si sapun sa se spele. Eu stiu? Poate ajuta.

Doliu ...

Sunt suparata, nacajita si toate cele rele :(. Am decimat o familie intreaga si am regrete :(. Am fost o gazda buna, va jur! I-am hranit zile intregi. Nu stiau altceva sa faca dar io am fost friendly. Nu i-am deranjat noaptea cand se trezeau ei sa rontaie cate ceva. Ma strecuram pisiceste doar doar sa nu fac galagie. Ii auzeam cum se distreaza si erau fericiti. Erau multi. Facusera din mancarea de la mine o pasiune. Si mobila le placea, jur! Ziua nu aveau treaba cu mine si nici noaptea nu erau foarte galagiosi.

Acum insa trebuia sa se termine. Deja erau ei mai nesimtiti asa si mai si cresteau. Imi invadau spatiul si eu sunt totusi o egoista. Cate unul pe zi am mangaiat ca lipiciul de sub mobila si-a facut treaba. Blanita lor era lucioasa in bataia soarelui si deja pe 4 din ei i-am dezmierdat cum se cuvine.

Dumnezeu sa-i ierte!

Morala: nu va faceti casa in camp sau livada ca va umpleti de musafiri ;)

7 ani de acasa ... ioc!

Am vrut sa ma abtin de la comentarii in ce priveste activitatea doamnei Ridzi, dar astazi mi-a ajuns peste urechi. Imi propusesem sa astept pana ce DNA-ul se va pronunta sau macar pana se va termina activitatea de ancheta a comisiei parlamentare. Deh, va mai dura ceva vreme dar eu nu mai pot.

Cand vorbim de cei 7 ani de acasa deja ne gandim la educatia primita inainte de a face cunostinta cu mediul. E ceva ce numai in mediul familial poti capata si asta tine de bun simt. Sunt lucruri legate de un comportament in societate care e greu de schimbat odata cu trecerea timpului.

Sunt oripilata acum de lipsa de bun simt a ministrilor din actualul guvern. De fapt, daca stau sa ma gandesc, nu sunt multi care au fost ministri si au avut bun simt, si aici deja ma refer la toate guvernele dupa ‘90. La parlament e aceeasi situatie daca ne gandim la reactiile domnului Boureanu, al carui nume e predestinat, in comisia de ancheta. In fine. Ma departez de la esenta.

Doamna Ridzi, care are o bogata activitate politica ca experienta in altceva ioc, ocupa, si tine bine de scaunul dansei, postul de ministru. In contabilitate posibil sa fi avut o cariera stralucita pentru ca dupa cum s-au sezitat mai multi jurnalisti a fost contabil intre ’95 si 99’ la o firma infiintata in 1999. Bun subiect de polemica pe baza inadvertentelor. Nu ne mai legam de studiile inalte pentru ca acum e foarte simplu sa ajungi doctor in orice, mai ales in inginerie, dupa ce ai studii economice si juridice. Deci ce mare scofala sa fii doctor in ceva ce iti e la indemana.

Cu toate astea nu ne mai miram ca dansa nu stie ce inseamna obraz. Mai mult decat atat, de ce sa ne asteptam noi prostii sa-si dea ea demisia pentru un fleac ca asta, cand un alt ministru, nu de la noi deci nu sariti in sus, si-a dat demisia ca platea o chirie prea mica si el era ministru in administratie. Ea nu are de ce sa-si dea demisia ca doar are forta de munca si inca mai are bani in buget de cheltuit. Ea stie foarte bine ca obrazul subtire cu cheltuiala se tine. Pardon! Obrazul gros.

Noi ii dorim multa sanatate ca deja a avut aprte de publicitate mai mult decat spera. Noi muritorii ii tinem isonul.

The end

James Douglas Morrison (n* 8 decembrie 1943, Florida – † 3 iulie 1971, Paris)

Am descoperit Doors imediat dupa ’90. Eram un copil dar mi s-a aprins un beculet. Mai tarziu, in liceu, am inceput sa ascult versurile. Sa le inteleg. Era perioada in care eram un copil razvratit. Bulversata de relatia cu parintii, care scartaia din toate incheieturile pentru ca “nu ma intelegeau”, orice tanar are impresia asta deci io nu am facut exceptie, ascultam la orice ora si cu pasiune orice melodie Doors. Eram o revoltata. Revoltata pe sistem, pe familie, pe oameni in general. Eram o extrovertita dar in acelsi timp solitara. Nu aveam prieteni ci doar cunostinte. M-am refugiat in muzica Doors si in versuri. Erau un model. Poate sunt in continuare dar evident implicatiile sunt altele.

Si pentru ca geniile mor repede, Jim Morrison nu a fost exceptie. Se implinesc 38 de ani de la moartea sa intr-un hotel din Paris. O viata de om daca stai sa te gandesti. Totusi a venit sfarsitul unei vieti tumultoase si a unei cariere care se putea lungi frumos, sau cel putin interesant. Pentru cei care au ascultat Doors le dedic urmatoarea melodie.

Planul anticriza 2

Azi am auzit ca guvernul nostru vrea sa aplice planul anticriza 2.
Pentru ca sunt o ignoranta sau probabil ca nu am fost pe faza in ultimele 6 luni, va rog respectuos sa-mi spuneti si mie care a fost planul anticriza 1.
Va multumesc!

Stire bomba!!! Pe urmele lu' Dani si a lu' Mami!!!

Pentru ca bagatorii de seama au anuntat de ieri venirea unei stiri cu Dani si Mami, io imi fac datoria si preiau stirea.

Dani si Mami au facut dus in padure!!!!!

Wow!!! In titlu ne spun oamenii ca avem si poze!!! Wow!!! Poze cu dusu’!!!! Cu padurea!!!!

Mai oameni buni. Cuplul asta a fost intr-un camping la munte. Dupa cunostintele mele la munte de obicei sunt paduri. Pe plaja nu puteau face dus ca erau cam departe de mare dar no, poate era si vreun lac si sa nu fim chiar rai. Dar cum poti face o stire dintr-un rahat? Adica ce ma incalzeste pe mine ca vad un dus de camping? Wow!!! Dar vorba bagatorilor: facem poza la scobitoarea pe care a folosit-o Dani si cu care a intepat-o pe mami si am dat lovitura de presa!!!

Ia priviti si va minunati cum se face presa in tara asta.