Un nebun fagaduieste si'nteleptul se'amageste

Este inutil sa repet promisiunile unora si criza altora. Este de asemenea inutil sa descriu personajele. Ca atare va dedic urmatoarele versuri desi Nastratin Pogea ne tot arata si el cate ceva ... va las pe voi sa deduceti ce.

Într-o zi, Nastratin Hogea, ceartă c-un vecin având,

Fuse tras la judecată, pentru dânsul jalbă dând;

Nastratin plecând să meargă spre a se înfăţişa,

Băgă-n sân un pietroi mare şi se-nfăţişă aşa;

Când pârâtorul de dânsul spunea câte îi plăcea,

Nastratin pe taină sânul îşi arăta şi tăcea.

Judecătorul văzându-l că îşi bătea sânul plin,

Toată dreptatea o dete în partea lui Nastratin;

După ce jeluitorul fu d-aci afară dat,

Zise lui Nastratin Hogea: - Scoate ce mi-ai arătat;

El scoţând îndată piatra, o puse cu cinste jos

Şi se trase la o parte, cu chip prea politicos.

- Dar ce este asta ? zise judecătorul bătrân;

- Este darul, el răspunse, ce ţi-l arătam în sân.