miercuri, 4 martie 2009

Mare realizare mare!!!! Am invatat sa schiez!!!


Azi mi-a zis un prieten ca niciodata nu e prea tarziu si avea dreptate.

Acum un an am fost la ski in Austria ca cica acolo sunt partii de copii din alea albastre. Am rezolvat intai cu echipament nou si cam scump pentru gusturile mele dar no, doleantele sotului. M-am procopsit cu schiuri Fischer si clapari Head ca sa fac picioare frumoase. Am ramas aiurea in tramvai cu niste bete de capatat care imi sunt mici si incredibil de incomode dar asa a fost modelul. In Austria pus pe schiuri si era tare greu sa pricep cum pot unii sa faca scheme din alea fancy cand io deabia puteam sa stau pe loc fara sa cad. In fine. 3 zile m-a tinut aventura si am renuntat ca nu era de mine dupa ce am fost dusa pe o partie albastra punctata cu portiuni rosii.

Weekendul trecut nu puteam sa evit drumul la Straja. Erau rezervarile facute, gasca formata, deci nu aveam cum sa ma impotrivesc majoritatii. Am plecat cu gandul ca trag un chef, dorm si iara chef si ui asa trece timpul. Ghinion!!! Am evitat un urcat pe schiuri sambata dimineatza ca sunt maestra la fofilat dar la amiaz mi s-a atras atentia ca daca nu invat sa schiez nu mai pup cabana. M-am dat lovita. Ba ca ma doare capul si sunt obosita de la drum, ba ma doare burta ca nu stiu io ce am mancat, ba ca ma doare ficatul de la berea de cu seara, ba ca sunt grei claparii si ma dor picioarele in ei, nimic n-a mers :(. De voie de nevoie m-am agatat cu disperare de teleskiul bagat intre picioare si cu picioarele tepene am ajuns in varf. Nu ma intrebati ce emotii am avut pana in varf. Prima miscare cand am dat drumul la instalatie a fost aruncatul regulamentar in fund si cu miscari calculate m-am dat la un metru din calea celorlalti participanti. Cu un efort deosebit am reusit sa ma ridic si sa-mi gasesc echilibrul si mi-am dat drumul in plug paralel cu orizontul. Am prins o viteza ametitoare. 2 metri pe minut.

Nu va pot descrie peisajul pentru ca eram cu capul in nori. Si la propriu si la figurat. Nu vedeam nici ce inclinatie avea partia si nici unde se termina latimea patriei asa ca am prins curaj. O cristiana ici, una colo, incet incet am dublat si chiar triplat viteza initiala.

Cel mai ciudat mi s-a parut in final scopul schiatului. Adica 20 de minute stai la coada la teleschi si urci, pentru doar 5 minute de coborare. La capitolul asta am fost mai smechera decat aia cunoscatori pentru ca bateam partia dintr-un cap in altul si faceam si multe pauze. Fara cazaturi am ajuns la baza si am si savurat succesul primei coborari cu o bere blonda. Fundul mi-a ramas intact, la fel si mainile si picioarele.

Oricum concluzia mea dupa acest weekend fructuos in care am reusit performante demne de Alberto Tomba este ca am scapat de schi pana iarna urmatoare :D. La anul mai vedem ce ne asteapta. Sunt prea comoda pentru sportul asta.

Si ca sa intelegeti ce sentimente m-au incercat ascultati melodia urmatoare.


13 comentarii:

Miju spunea...

This article it's worthless without pics!!!

ok, parca vad ca pui una cu orizontul ala :(

rhodos spunea...

Pus si orizontul dar zilele urmatoare revin cu poze mai multe ... mai ales cu mine facand cunostinta cu zapada :D

LiaLia spunea...

Hahahahahaha!!!! Oare la fel de neîndurător e Domnul Rhodos şi când îi spui: dragă, nu în seara asta, mă doare capul, sunt grei clăparii? :)))) Am păţit şi eu această întâmplare acum câţiva ani când aveam gagic de la Miercurea Ciuc şi acolo ăia se nasc cu schiuri în picioare. După experienţa uşor traumatizantă, am spus şi eu că sportul ăsta nu e pt mine. Deşi el insista. Noroc că ne-am despărţit şi nu am mai prins următoarea iarnă împreună :)))

Anonim spunea...

Ti-am facut o scurta prezentare pe FYT, sper sa-ti placa. Vedeti ca io stiam ca ne calificam si de-aia am intrerupt prezentarile ! :D

admin spunea...

frumos Paltinisul
am fost si eu , m-am dat doar cu sania :)

Miju spunea...

i-auzi Rhodi, esti imaginea Sibiului. Bravos!

taifun, din cate poti citi mai sus, invatatura curenta de schi a fost Straja.

rhodos spunea...

About: unde? unde? :D Pe FYT m-a gratulat prea mult Valeda :)

ramoo spunea...

Pfoai...asta-i sportul meu preferat. Nu stiu cand am invatat, cred ca atunci cand am invatat sa merg. Din pacate, in ultimii ani nu prea am mai facut asta . Cum ai zis si tu...e naspa ca tre sa stai la coada o gramada de timp ca sa cobori cateva minute. Mai demult nu era asa. Acum ma resemnez si ma duc sa ma dau pe deal la Cisnadioara:)). Dupa ce urc de vreo 3 ori pe dealul ala, nu-mi mai trebuie nimic. Dar i fain . Sper sa se faca mai multe partii prin imprejurimi si sa avem si noi loc pe ele ca ne invadeaza bucurestenii :D. E si periculos acum drumul pana la Palti. O adevarata aventura, plin de cretini si gaini cu masini puternice...se duc si ei la munte deh :D Unii n-au treaba cu zapada, se duc doar sa ingroase coada de la intrare in statiune. Ca dupa aia se baga in bar si fumeaza:D Sau si mai rau...unii se plimba sau se dau cu sacul pe partia de ski si se mira daca vine unu tare si le rupe fashu:D No Doamne ajuta

Miju spunea...

Rhodi - fi primara noastra!

pai nu vezi ca e deajuns sa scrii despre schi si lumea se gandeste numai la paltinis?

LiaLia spunea...

Rhodi, vezi că nu mi-ai răspuns la întrebare :D Şi ţi-am dat o leapşă :)

Lucian spunea...

felicitari, eu la straja mi-am desavarsit primele cunostinte dobandite anul trecut la paltinis. dar atunci nu era o coada asa mare la teleschi :)

rhodos spunea...

Lia: raspund la intrebare: Domnul Rhodos este un sef care se comporta ca un sef si in viata privata ... mici reminiscente de la servici ... deci nu accepta scuze din astea ... puerile :)))
About: Am o vila Ardelencutzaa acolo in top-ul paginii deci normal ca lumea se gandeste la Palti de parca ar fi al meu :D
Lucian: primele mele cunostinte dobandite la Palti au fost cazutul din doi in doi metri :))))

Anonim spunea...

e bine totusi ca ai reusit sa iti pui si schiurile... au n-am ajuns decat la faza cu claparii si... poc. la nivelul jocului cu schiuri am renuntat devinitiv, asa ca.... GAME OVER. mai bine ma dau cu bicicleta. e mai putin violent din punctul meu de vedere.