Ferma animalelor - Dobitocul

Nu radeti. Acesta face parte din regnul animal. Conform DEX este un animal cu 4 picioare. Nici macar nu conteaza cum arata desi dictionarul asociaza termenul cu vita. Este totusi un patruped, sau biped, intalnit foarte des pe drumurile noastre. De cele mai multe ori este la volan. Dar te poti intersecta cu unul si prin magazine, parcari, sau chiar si printre colegii de serviciu.

DEX-ul are ca definitie la nr. 2 astfel: (Om) care este lipsit de inteligență sau de bun-simț. Si cine poate sa spuna ca academicienii de la noi nu au dreptate? Ar fi un docitoc.

Dar revin. Dobitocul e ala care iti face viata grea. Tu vrei sa fii organizat, calculat, intelept… dar totdeauna se gaseste cate un dobitoc sa iti strice linistea.  Ca vita din mijlocul drumului.

Dobitocul e foarte comun. El nu se sfieste sa se dea destept pentru ca, de ce sa nu recunoastem, prostul pana nu-i fudul, nu e prost destul. Asa si cu dobitocul. El intregeste fauna din jurul nostru care pare ca se imbogateste pe zi ce trece.

Si daca tot am pomenit de dobitoace, va recomand melodia de mai jos.

 http://www.youtube.com/watch?v=pgFmvEQgVqk

Frustrarea unui provincial

Sunt sibianca, din parinti brasoveni (mai mult sau mai putin). Am copilarit in Brasov si iubesc Brasovul. Imi place orasul vechi si Scheiul. Imi place Biserica Neagra. Iubesc sa ma plimb prin centrul Brasovului si nu numai. Cunosc cartierul Tractoru unde imi faceam vacantele. Cunosc cartierul Steagu Rosu. Cunosc Centrul Civic si  mergeam la cinema Patria. Am batut Brasovul pe jos si cu masina de atatea ori de am pierdut sirul si anii.

Iubesc Brasovul, dar Sibiul e peste. Cel putin la nivelul meu de a iubi orasul in care traiesc.

Si nu vorbesc de dimensiune sau de cat de “grozavi” sunt astia de aici. Nu. Vorbesc de atmosfera. Vorbesc de furnicarul din centru, indiferent ca e vreun festival sau nu.  Vorbesc de placerea de a te plimba prin Pasajul scarilor sau de a povesti cuiva legendele din jurul Podului Minciunilor. Vorbesc de a te mandri cu Muzeul Brukenthal si cu Muzeul Satului. Sau de a povesti strainilor cat de grozav si important e Festivalul de Teatru. Si cel de Tatuaje. Si de a chema prietenii din alte locuri la Artmania. Sau de a-i duce intr-o plimbare prin Parcul Subarini.

Din pacate, astfel de locuri sau evenimente nu au pereche in Brasov. Si daca imi va spune cineva ca sunt o provinciala frustrata, atunci da…. dragii mei, daca iubesc Sibiul, cu toate neajunsurile lui, atunci eu sunt un simplu provincial frustrat,

Semnat

…………….. va las pe voi sa completati.

Sursa poza: Sibiul nostru - pe Facebook

Sugestii?

Daca cineva mi-ar fi spus acum cativa ani ca domnul Antonescu are nevoie de un concediu, as fi spus ca greseste amarnic. Si imi aduc aminte de cateva posturi in care chiar imi exprimam admiratia fata de acest personaj, respectiv pentru talentul oratoric si rationament. 

Se spune ca greseala recunoscuta e pe jumatate iertata. Imi cer scuze pentru rationamentul gresit. 

Ultimele evenimente ma departeaza din pacate ingrozitor de mult de Partidul Liberal. Si nu de valorile liberale sau de oamenii de valoare din politica care practica politica de dreapta a liberalilor.

Mi s-a spus, si mi se spune in continuare, ca sunt o idealista. Sunt. O spun cu mana pe inima ca as stinge ultima lumina. Inca rezist eroic. Pana cand? Cred sincer ca nu multa vreme. 

Am crezut, pentru putina vreme, ca partidul de dreapta al lui Ungureanu va reusi sa impuna niste reguli  si niste criterii de moralitate. M-am inselat. Recunosc si chestia asta. Asa cum PNL-ul m-a pierdut prin alianta cu comunistii lui Iliescu, asa m-a pierdut si Ungureanu, inainte sa pot sa-mi exprim optiunea, prin  alianta cu PDL-ul. Sa mi-l pui candidat in sibiu pe Ariton sau pe Turcan, pentru mine e sfidarea suprema. 

In consecinta. Noi cu cine Dumnezeu mai votam in Decembrie???

Astept sugestii, desi mi-e teama ca vor fi alegerile in care voi vota cu FDGR-ul pentru ca n-am optiuni viabile. 

De dragul vremurilor de mult apuse

I’m back!!!

Am stat atat de mult timp pe margine incat imi e greu sa-mi revin.

Dragii mei,

Io m-am gandit ca blogul meu este de fapt un pamflet. Asa a fost gandit de fapt de la bun inceput. Am fost si animale, am fost si nevertebrate,, dar…. in primul rand am fost oameni. Am prieteni putini, din cei la care mi-as deschide sufletul cu adevarat, dar am prieteni care pot citi printre randuri. Din cei care inteleg de ce am lipsit de pe net doi ani. Din cei care, la randul lor au simtit nevoia de pauza.

Nu sunt cea mai grozava scriitoare. Nu sunt nici pe departe cea mai spirituala, dar grupul de oameni care a fost langa mine, cand rabufneam pe blog, va fi intotdeauna langa mine. Stiu asta.

Nu incep in forta cu vreo poveste depre vaci sau boi, din ferma mea proprie de animale, dar am o gramada de proiecte si promit sa va fac sa va simtiti bine, sau macar sa radeti pentru 5 minute. Cred din suflet ca asta e singurul lucru care ne face sa mergem inainte.

Inchei scurta mea revenire cu o poanta care mi-a venit in minte in ultimele minute:

Intr-o carciuma din centrul Parisului, unde se strangeau artistii, era scris deasupra barului urmatoarea fraza: “Funatul ucide lent”. Un artist care isi facea veacul pe acolo a completat: “Nu-I nimic. Noi nici nun e grabim!!!”

Tristete mare

Nici sa radem nu mai avem putere. Din pacate e o concluzie trista. Pe vremea raposatului am invatat de la mama o gramada de bancuri. E culmea dar tot pe alea mi le aduc aminte. Poate ca sunt cateva memorabile mai recente, insa, ori am imbatranit eu si stau prost cu memoria, ori stresul si oboseala ma fac sa nu le retin. E undeva o problema cu neuronul. Se plictiseste.
Pe de alta parte, sunt satula de televizor. Nu mai functioneaza rabdarea de altadata si nu mai sunt in stare sa vad vreo stire, vreun film sau vreo emisiune puerila de umplut timpul. Hai ca s-a terminat si Burlacul si am citit si eu in Cancan despre castigatoare.
Fac calcule in schimb si bantui pe net dupa diverse colectii. Nu de haine, ca pentru mine tot blugii sunt articolul vestimentar de baza, ci dupa carti. Daca renunt si la fumat am calculat ca imi ajung de 12 carti pe luna de la RAO. Momentan sunt la 4. Nu v-am spus ca mi-am pus in cap sa colectez Aghata Christie. Cu riscul de a dubla cateva romane dar mi-e dor sa le recitesc.
Mai colectez si Jules Verne. Pe asta nu l-am avut in copilarie si acum mi-am propus un an de reminder si de citit cartile scapate.
Faceam un alt calcul si am ajuns la concluzia ca, daca astia imi impoziteaza si bonurile de masa, si daca au marit si TVA-ul, mi s-a mai dus o carte din cele cumparate lunar. Si am mai calculat ceva. N-o sa-mi ajunga o viata sa citesc toata biblioteca de acasa dar pentru aia tot trebuie sa-mi comand o biblioteca noua pentru ca nu mai am loc. Sunt un fel de shopping maniac. Cand ii spun sotului ca trebuie sa oprim la posta aud: “iara!???”. Ce imi lipseste din biblioteca e o carte cu bancuri, ca de acolo am plecat. In schimb, aici functioneaza Maria sa net-ul si trebuie sa inchei cu un banc:

Cele 10 porunci ale bloggerului

1. Sa nu furi fara sa pui sursa (sursa :D)
2. sa iti respecti cititorul (hmmm… n-am mai scris de 5 luni … ce o fi insemnand?)
3. sa nu omori din cuvinte o minoritate (io nu-I omor dar si-o cauta)
4. sa nu iti doresti traficul aproapelui tau (nici nu mai stiu cum e sa fii in prima mie :P)
5. sa nu comentezi cu alt ID (de obicei ma recomand “x’)
6. sa nu faci link exchange cu bloguri sup PR3 (oare ce-o fi aia?)
7. sa nu faci spam (io nu fac dar m-am umplut)
8. sa nu te vinzi ieftin. Fara ad-sense (inca nu m-am prins de cate ori trebe dat click sa iau dolarul)
9. Sa iti ajuti aproapele. Fa-I discount la banner (imi e jena sa pun bannere la site-uri stiind ca am trafic de 10 insi pe luna)
10. sa nu uiti de unde ai plecat. Ai sa te intorci repede (asta e cea mai adevarata dintre toate  )

Cu Sida sau fara Sida

Era un banc si cu chestia asta dar azi mi-a placut ce a scris Rickpat pe forumul AGF, dupa stirea cu postul de consilier la Ambasada din Franta castigat de logodnicul mezinei prezidentiale. Bancul suna asa:

Cum fac evreii afaceri de succes
Morris îi spune fiului său: „Vreau să te căsătoreşti cu o fată pe care o aleg eu“.
Fiul răspunde: „Îmi pare rău, dar îmi voi alege singur mireasa“.
- Bine, cum vrei, dar mă gândisem la fiica lui Bill Gates.
-Ooo, atunci, răspunsul meu este DA!
Morris se duce apoi la Bill Gates şi-i spune: „Am găsit un soţ pentru fiica ta“.
Bill Gates: „Fiica mea este prea tânără pentru a se căsători“.
- Păcat. Tânărul este vicepreşedinte la World Bank.
- Oho, atunci, răspunsul meu este da!
În final, Morris se duce la preşedintele World Bank şi-i spune:
- Cunosc un tânăr pe care-l recomand ca vicepreşedinte al băncii.
- Dar sunt deja mai mulţi vicepreşedinţi decât este necesar.
- Da, dar acest tânăr este ginerele lui Bill Gates.
- OK, atunci, răspunsul meu este da!

Iar situatia similara din varful politicii autohtone o gasiti aici.

Minciunele

Nu-mi plac sarbatorile de nici un fel, desi, paradoxal, as sarbatori orice floare inflorita, orice semn de primavara sau orice sfarsit de saptamana.

Pentru ca sunt destul de prost dispusa azi, am izbucnit la pacaleala de 1 aprilie facuta de femeia de servici. M-a intampinat dimineata, inainte sa imi beau cafeaua, cu anuntul foarte serios ca mi-a spart cana. N-am articulat decat un scurt : Te omor! Si am trantit usa. Soc si groaza pe fata saracii femei ca nu ma stia suparacioasa. Explicatia de fapt a fost una simpla. Mai devreme sau mai tarziu ma astept sa imi sparga cana pentru ca are talent. E femeia din categoria: “sterg tabloul electric ... ups.. n-am stiut ca daca dau in jos butoanele ramaneti fara curent”.

In alta ordine de idei, ma gandeam azi intr-o doara ca tot anul e de fapt un 1 aprilie. E pacat sa tot spui minciunele tocmai in Saptamana Mare. De exemplu: azi e greva la RATB. Astia i-au pacalit pe bucuresteni cu o farsa de toata frumusetea. Un alt exemplu elocvent e ala care vine de la Boc: nu va faceti griji pentru noi ca nici noi nu ne facem pentru voi. Nu avem somaj, nu avem deficit, nu avem nici macar bugetari atat de multi. Aici fac o paranteza. De ce au impresia astia de pe la guvernare ca bugetarii inseamna numai profesori si medici?

In fine. O alta minciunica spusa in Saptamana mare e aia cu Botezatu. Bai! Daca omul spune ca nu e gay, voi ce tot aveti cu el si Bianca? Pai saraca fata si-a luat onorariul cu varf si indesat deci gata! Mai ca ajungem si noi sa ne sinucidem in masa din cauza lui Bote ca doar fanele lui Martin si-au pus cutitul in gat. No uite ma!? Acum mi-a picat fisa. Asta da om credincios. Ricky s-a spovedit in fata lumii ca e pe invers taman in Saptamana mare!

No, si revenim mai pe la noi. Cica avem un invatamant de tot ...bip! asa ne-a fost comunicat din sferele inalte ale tarii. Astia inca nu s-au prins ca nu mai da lumea pe ei nici o ceapa degerata? Eventual un cartof inghetat sau cate un ou in figura.

Deh. Suntem poporul care traim un paradox. Cica suntem credinciosi. Mai rau de atat, habotnici ortodocsi. I-am baga pe aia care critica biserica si religia ortodoxa direct in puscarie. Mari crestini Doamne! Una peste alta uitam cu desavarsire de cele 10 porunci, le aruncam la gunoi si ne spalam tot crestinismul cu dorinta majoritatii covarsitoare de a reintroduce pedeapsa cu moartea. Suntem unici bre!

No si ca mai imi trebuie subiecte si pe saptamana viitoare, eu ma opresc aici si va doresc Sarbatori Fericite alaturi de .. cine doriti dumneavoastra!

Inchei intr-o nota optimista totusi:

 Un preotel era la prima lui slujba. Emotii mari, frisoane etc. Mai marele lui care trebuia sa-l observe ii zice sa ia o gura de votka. Asta bea sanatos un pahar si pleaca la slujba.
Slujba are un succes nebun in rindul enoriasilor, numai mai marele lui noteaza ceva nemultumit. Il cheama cind termina si-i zice:
- Sa tii minte: sunt cele zece porunci, nu “top 10″. Este vorba despre “Tatal, Fiul si Sfintul Duh, nu de “Mosul, fecior-su si fantoma”…