De dragul vremurilor de mult apuse

I’m back!!!

Am stat atat de mult timp pe margine incat imi e greu sa-mi revin.

Dragii mei,

Io m-am gandit ca blogul meu este de fapt un pamflet. Asa a fost gandit de fapt de la bun inceput. Am fost si animale, am fost si nevertebrate,, dar…. in primul rand am fost oameni. Am prieteni putini, din cei la care mi-as deschide sufletul cu adevarat, dar am prieteni care pot citi printre randuri. Din cei care inteleg de ce am lipsit de pe net doi ani. Din cei care, la randul lor au simtit nevoia de pauza.

Nu sunt cea mai grozava scriitoare. Nu sunt nici pe departe cea mai spirituala, dar grupul de oameni care a fost langa mine, cand rabufneam pe blog, va fi intotdeauna langa mine. Stiu asta.

Nu incep in forta cu vreo poveste depre vaci sau boi, din ferma mea proprie de animale, dar am o gramada de proiecte si promit sa va fac sa va simtiti bine, sau macar sa radeti pentru 5 minute. Cred din suflet ca asta e singurul lucru care ne face sa mergem inainte.

Inchei scurta mea revenire cu o poanta care mi-a venit in minte in ultimele minute:

Intr-o carciuma din centrul Parisului, unde se strangeau artistii, era scris deasupra barului urmatoarea fraza: “Funatul ucide lent”. Un artist care isi facea veacul pe acolo a completat: “Nu-I nimic. Noi nici nun e grabim!!!”