luni, 18 mai 2009

Update: Ora de citit

Pentru ca azi am fost placut surprinsa, trebuie sa va impartasesc.
Am primit cartile comandate saptamana trecuta mult mai repede decat ma asteptam. Miercuri dimineatza am facut comanda. Miercuri dupa-masa am primit confirmarea ca pachetul a fost trimis. Vineri dimineata au fost cei de la Cargus pe acasa si au lasat instiintarea ca am colet. Evident ca fiind la servici nu am putut ridica coletul si am asteptat sa treaca weekend-ul. Azi dimineata primesc telefon ca mi-au sosit cartile.
Surpriza ca au venit asa repede a trecut pe nesimtite, dar faptul ca din 6 carti comandate, la preturi rezonabile, 5 sunt in editie cartonata si prezentate intr-un mod de exceptie m-a lasat masca.
Deci calificativul pentru Polirom trebuie sa fie maxim:
10 pentru promtitudine
10 pentru prezentare si calitate.

And Romania ....


... no points!!!!
Cam asa a sunat votul la Eurovision de sambata seara. Daca nu v-ati uitat n-ati pierdut nimic. Doar cateva melodii dragalase si ati ratat cu brio votul “vecinilor”. Cam asa a fost din nou Eurovisionul, astfel incat “marea ratare” a Elenei a fost de tot rasul.
Mi-a trecut prin minte ca daca vorbeam si noi ceva mai bine o limba slava eram cu siguranta macar in primii 10. Aaaaaa... nu pentru performanta Elenei si pentru picioarele aruncate in vant. Nu. Departe de mine gandul si preferintele. Concursul asta nu are a face cu talentul artistic sau cu linia melodica. Ci pur si simplu pentru faptul ca, recunoscut voit sau nu chiar de catre prezentatorii tarilor votante, fiecare si-a votat vecinii. Ma surprinde ca in conditiile astea Norvegia a iesit pe primul loc la asa diferenta, dar daca pui o melodie simpla si un cantaret dragalas dintr-o tara de obicei neutra, atunci ai sanse mari sa castigi locul 1. Nu mai comenez faptul ca Suedia, Danemarca si Olanda s-au conformat traditiei. Nu are rost sa comentez ca votul este de cand se stie unul politic si ca Romania nu are simpatizanti nicaieri in Europa. Nu consider ca Elena merita mai mult. A tinut-o vocea dar cam atat. Prestatia artistica varza iar melodia nu merita alte comentarii.
Totusi o problema ar trebui sa ne punem. Cine poate fi in stare sa schimbe imaginea pe care o avem noi dincolo de granita? Care ar fi modalitatea? De la politica nu trebuie sa ne asteptam la prea multe si nici stirile senzationale cu mana de infractori din Italia si de pretutindeni nu ne fac reclama. Avem solutii sau ne pregatim sa invatam ceva rusa?

joi, 14 mai 2009

Copil fiind ....

... nu. Nu cutreieram paduri stati linistiti. Doar baruri, discoteci, cafenele, pe la scoala nu prea ajungeam dar asta e alta poveste :)))).

Glumesc evident. Am fost eleva cu coronita multi ani, patricipanta la olimpiade, si un copil cuminte pana pe la 17 ani. Stiti ca lucrurile bune au si ele o limita:). Asa au considerat si ai mei. La un moment dat, prin ultimul an de liceu, profesoara de romana mi-a spus ca sunt “branza buna in burduf de caine”. Nu stiam daca e un compliment sau un alint. Cred ca din amandoua cate putin.

Dar pornisem de la copilarie si io am trecut direct la adolescenta zbuciumata. Stupid me! Revin la subiect. Una din pataniile mele de copil a fost pe la vreo 3 ani cand am prins calimara. Mi-am turnat toata cerneala in cap. M-am transformat direct intr-un dracusor albastru. Una din matusile mele care trebuia sa fie baby-sitter s-a apucat sa ma frece cu tix pentru ca era imposibil de spalat.

Intr-o iarna, m-am dat cu saniuta pe derdelusul din fata blocului. Evident ca nu aveam notiunea de frana iar la baza derdelusului curgea o mizerie de parau care venea din cimitir si care nu era amenajat. Am plonjat foarte artistic direct in mijlocul paraului cu fata in jos, si eram foarte aproape de un mic inec. Mentionez ca apa avea 15-20 de centimetri. Si acum imi aduc aminte fata fratelui meu cand m-a scos de acolo. Era alb ca varul de spaima pentru ca ar fi trebuit sa aiba grija de mine. Clar ca dupa evenimentul respectiv am primit de la tata un bob din ala de plastic ca sa nu mai existe riscul unei rasturnari... de situatii. Va imaginati ca macar ala tinea loc si de barca in caz de nevoie.

Am fost si o mica gimnasta in copilarie. Unde esti tu, Nadia? Ca orice copil care se respecta nu tineam eu prea mult cont de restrictiile parintilor. Deh, copil cu personalitate. Ca sa nu ma vada saltand pe batatorul de covoare (pentru cei care nu stiu e o bara inaltata cam la doi metri), am plecat la bara blocului vecin. Si am fost artista. Zau! Am inceput sa ma leagan mai ceva ca Milosovici. Si da-i in sus, si da-i in jos, si iara in sus, si cand sa prind si eu un loop din ala peste bara mi-o scapat mana. Si nu stiu daca ati vazut vreodata stele verzi dar va zic eu ca sunt sclipitoare. Si sunt chiar verzi. Cu capul pe asfalt si o mica pauza de respiratie asa cam de vreun minut eram numa’ buna de tras in poza.

Dupa cum v-ati dat seama nu sunt nici pe departe niste chestii asa spectaculoase. Am auzit de la prieteni o gramada de alte patanii mai interesante si mai haioase asa ca va astept cu povestile proprii ca doar copii am fost :).

Practica ne omoara

Pentru ca e deja a doua oara anul asta cand ma intalnesc cu o problema. Pe de o parte legislativa si alta de punere in practica.
Daca nu stiati, conform Codului muncii, incetarea de drept a contractului de munca se face conform art. 56 lit. d “la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, pensionare anticipată, pensionare anticipată parţială sau pensionare pentru invaliditate a salariatului, potrivit legii”. Deci, daca un angajat face cerere catre companie sa iasa in pensie incepand cu data de 1 ianuarie, se comunica acest lucru ITM-ului dupa care se depune la CAS dosarul de pensie. Decizia de pensionare ii vine persoanei in cauza peste 3 luni (ca asta e ritmul de lucru al functionarilor de la pensii) si compania este obligata sa mentina relatiile de munca ale angajatului pana la data COMUNICARII deciziei, deci pana in luna martie aprilie, dupa caz. Totul e clar pana aici. In conformitate cu modelul de decizie al ITM-ului se specifica urmatoarele:
Contractul de munca al domnului X, CNP: Y, avand functia de Z, inceteaza de drept la data comunicarii deciziei de pensionare. Solicita pensionarea incepand cu data de 01.01.YYYY.
Ce te faci cand, pe respectiva decizie de pensionare eliberata de CAS in luna martie/aprilie, apare ca data de intrare in drepturi ziua de 1 ianuarie, cand tu ca angajator aveai obligatia sa mentii angajatul pe post pana la data comunicarii deciziei?
Cu atat mai aberanta este situatia cand, conform legislatiei privind pensiile, persoanele care ies in pensie anticipata si cele in pensie de invaliditate nu au drept de munca si este exclus sa primeasca drepturi din pensie in cazul existentei unui contract de munca. Deci practic pentru 3 luni cat se asteapta decizia, omul primeste salariul dar pierde pensia sau primeste pensia daca societatea isi asuma rectificarea statelor de plata si ale declaratiilor pe aceasta perioada.
In conformitate cu Codul muncii, societatea in cauza are obligatia inregistrarii la ITM a deciziei de incetare a contractului de munca in termen de 5 zile de la data la care are efect. In acest caz, inregistrarea deciziei dupa 3 luni s-ar solda cu o amenda usturatoare de la ITM pentru neincadrarea in termenul legal.
Este evident ca legislatia se suprapune si este aberant aplicata dar te pui cu organele statului?
O super dilema in care practica ne omoara.

miercuri, 13 mai 2009

O ora de citit

Pentru ca nu sunt innebunita dupa shopping si pentru ca nu am rabdarea necesara de a proba zeci de haine doar pentru a-mi etala chipul si picioarele prin mall, am alta preocupare care compenseaza. O data pe luna cumpar carti. De pe net evident pentru ca sunt sanse mici sa ajung la o librarie. O plimbare prin hipermarcheturi se termina sau incepe prin standul de carti dar de obicei graba e mare si arunc fugitiv cate o privire pe rafturi, poate poate gasesc ceva interesant. Pe langa biblioteca mamei care e plina de carti bune am si eu propria biblioteca care incepe sa creasca. Inca nu am rafturile montate in noua casuta ca sa incapa toate cartile mamei, dar cele cumparate de mine sunt deja pe pozitie.

Nu v-am spus ce fel de literatura prefer pentru ca va veti da seama singuri. Alaturi de Rodica Ojog Brasoveanu si Robert Ludlum troneaza si Harry Potter sau cartile lui Faulkner.
Incepand cu acest post m-am gandit sa va spun si ce cumparaturi virtuale mai fac, pentru ca am bugetat 100 de lei pe luna pentru carti si pentru ca imi plac chilipirurile. Sunt client fidel al editurilor Polirom si Lider si nici Nemira nu e de ici de colo.

Azi am primit newsletter-ul de la Polirom si am gasit niste titluri interesante si oferte asemenea.
Deci azi am ales:
J.G. Ballard 1 70.45 Pachet Promotional J.G. Ballard
Philip Kerr 1 9.99 Berlin Noir I. Toporasi de martie
Philip Kerr 1 9.99 Berlin Noir II. Criminalul din umbra
James Ellroy 1 9.99 Marele niciunde
Pachetul promotional Ballard contine Imperiul soarelui, Crash si Nopti de cocaina.
Amanunte despre carti si autori gasiti pe site-ul Polirom.

O alta oferta interesanta mi s-a parut pachetul Graham Green care contine Al zecelea om, Americanul linistit si Patria m-a facut om. Pretul pachetului este de 49.9 ron dar dupa cum spuneam am bugetat 100 de lei pe luna deci ramane pe data viitoare.

Lectura placuta!
Va continua.

marți, 12 mai 2009

Soarecele


Nu am mai scris de multa vreme in seria animalelor de casa si nu o sa fac o greseala daca scriu in aceeasi serie despre mica rozatoare.

Pe langa Gaina, Vaca, Bou si Porc isi are locul si animalutul care se ascunde prin toate colturile.

Wikipedia ii defineste astfel: “Şoarecii sunt animale rozătoare (Rodentia) din familia Muridae, din care fac parte ca. 37 de specii din care unele trăiesc în pădure iar altele ca şoarecele de casă trăiesc în apropierea omului.” Deci vedeti ca nu gresesc?

Tot Wikipedia ne spune ca este un animal prolific, lucru explicat prin numărul mare de duşmani pe care îi au rozătoarele. Avand aceasta calitate de a se inmulti, nu ma mir ca in 6 luni am avut o recolta bogata la mine in bucatarie. Numai vreo 14 astfel de animalute s-au prins pe lipiciul pus pe sub mobila. Nu trebuie sa ne mire faptul ca, spre deosebire de domesticele animale de dimensiuni mari, soarecii au un IQ peste medie. Cel mai des ii intalnim pe langa viata politica care e dominata de suratele mai mari, sobolanii adica.

Avand dimensiuni reduse se ascund si foarte usor, de aceea e greu sa fie depistati in viata sportiva unde se gaseste specia de “soarece fluieras”. Au insa ghinionul, ca atunci cand sunt descoperiti, sa emane un miros specific. De fapt put de’a dreptul. Cu toate ca soarecii trec de multe ori neobservati, mai au ghinionul sa gaseasca cate o pisica mai isteata care isi face veacul pe la DNA. Nu neaparat ca pisica are o afinitate pentru soareci ci pentru ca pisica are cate un stapan care vrea sa scape de competitie. Spuneam ca soarecii au IQ peste medie dar gafeaza si ei cateodata ca doar greseala e omeneasca. In creierasul ala mic e demonstrat ca incape multa nesimtire altfel nu se explica cum se suporta.

Pentru ca avem o problema cu microbii pe care ii imprastie, ne produc intotdeauna o stare de disconfort si suntem cu ochii pe ei. Fiind asa multi insa e greu sa fie exterminati si ne simtim neputinciosi in fata lor.

Si pentru ca mi s-a reprosat ca sunt prea critica o sa ma opresc aici lasandu-va pe voi sa faceti completarile de rigoare.

PS: Posturile din seria "Ferma animalelor" sunt doar niste pamflete si nu au nici o legatura cu personajele din viata publica. Nu imi permit sa fac analogii intre oameni si animale iar cei care s-ar simti afectati in vreun fel de anumite asocieri sunt convinsa ca nu citesc acest blog. Multumesc.

luni, 11 mai 2009

Nu stiu, nu pot, dar multumesc!

Chestia asta cu blogul am pornit-o mai mult din dorinta de a-mi informa cei cativa prieteni din messenger despre evolutia bursei. S-a transformat in altceva in momentul in care am inceput sa descopar alte bloguri. Evident ca nu ma consider o talentata si nici nu sunt atat de desteapta pe cat cred unii. Puteam foarte bine sa raman o anonima si atat, dar multi din cei pe care i-am descoperit eu mi-au devenit la randul lor cititori fideli si e pana la urma o chestiune de respect. M-a descoperit IC Valeda, cu blogul lui politic Fuck You Tovarasi, si m-a cooptat in grupul de scriitori.

Nu voi reusi niciodata sa scriu retete, de exemplu. Aici Brylu este specialistul in provocat ulcer de dimineata pentru ca in hambarul lui isi permite :). Nu voi putea sa initiez o campanie umanitara total dezinteresata in felul in care o face Lia si nici nu voi putea sa imi descriu bunica asa frumos cum o face Calin. Nu stiu sa initiez petitii in felul Mazemania si nici sa comentez politica si economia la fel de pertinent ca in Politicii de margaritar. Nu am sa-i depasesc nici pe Bagatorii de seama care nu iarta nimic :). Nu am talent in arta fotografica cum au T.O si Vaca Verde si nici nu am rabdarea de a scrie articole asa lungi si muncite ca Marketprospect. Nu stiu sa combin economia si politica cu mondenitatile cum o face Taifun si nici nu am atatea cunostinde despre istorie ca Razvan . Nu stiu ce merita ca Tudor si nici nu pot concura cu nimicurile lui Lucian. Nu voi avea niciodata popularitatea lui Nosfer si nici nu pot comenta asa des cum o face Miju din coltisorul lui. Nu pot avea totdeauna bunul simt al lui Marius si nici nu gasesc toate minunile lumii ca Nekocika. Dar pentru asta le multumesc ca exista si pentru ca imi incep ziua citindu-le ispravile. Le multumesc ca imi tin companie la cafeaua de dimineatza si inainte de culcare. Si le mai multumesc ca imi ofera cate putin din fiecare.