Un spin cu personalitate

Cine mai tine minte expozitia de tatuaje de la inceputul lunii iunie stie ca ma hotarasem sa imi fac un tatuaj.
Evolutia designului a fost una spectaculoasa. De la un trifoi cu 4 foi de marimea unei monezi de 50 de bani si pana la forma finala, s-au discutat n forme si culori. Totusi, un trandafir galben si o bentita roz ca simbol anticancer arata mai bine ca orice, si mai mult de atat, pentru mine inseamna enorm.

Stiu, ma veti intreba daca doare. Nu mai mult decat un zgariat cu acul la care strangi un pic din dinti si din pumni. :)
Trebuie sa spun si ca Lia a avut un mare aport in luarea deciziei, Razvan in desen iar artistul tatoo Teo a avut o mana extrem de usoara :).

Nu ma dezmintzasc!

Fara corecturi va rog. Iara vreau sa scriu o chestie din asta de suflet asa, dar deja au intrat toate in normalitate. Cand am vrut sa public si eu declaratia zilei, hop, au publicat-o astia prin toate ziarele, de la ZF la Can Can. Si io de unde sa mai scot originalitati? Pai normal ca daca Iliescu zice “da-o-n ... de...” toti is ca OTV-u’n gura lui si-l cauta de carii.

Cu lucrurile astea de origine mi-am prins urechile si cand au publicat cei din ZF optimisme legate de caderea de 8% a PIB. Pai normal. Baga frica in noi ca picam cu 8-9 si dupa aia primesc telefon de la altii mai de sus: “Baiiii, nu v-am zis noi ca de fapt cadem numai cu 1.2? pai sunteti prosti in an electoral sa faceti comparatii an/an? Dati la popor placa cu 1 fata de mai ca astia e prosti si nu stie!”

Si m-am mai opintit intr-una. Cica Senzuala si-a dat buca pe post in Spania. Asta la pariu ca e de noutate. Ziceti voi ca stiati si io ma las de scris. Jur. Originalitati din astea numai in Can Can si Apropo apar, si cum lumea de aici e culta v-am ars. Am publicat-o in prime time.

Sa ne auzim cu bine ca asa orijinalitate numa la blugii Levi's mai gasiti ;)

FABULOS!

Aseara, destul de tarziu, am urmarit cursa care a incheiat a doua zi a Campionatelor Mondiale de Atletism de la Berlin. Cea mai spectaculoasa proba a atletismului, cursa de 100 m masculin. Facusem pariu cu tatal meu ca va fi doborat recordul mondial si asteptam. Cursa a inceput. Doi jamaicani, doi americani, doi atleti din Trinidad Tobago, un britanic si inca unul care imi scapa. Stiam ca va fi o cursa disputata dar cand am vazut cei doi metri distanta intre Bolt si Gay mi-au ramas ochii pironiti in ecran si am ramas fara cuvinte. Un fabulos 9.58! Jamaica are din nou suprematia cursei curselor prin Bolt si Powell, cel din urma multumindu-se cu medalia de bronz. Tyson Gay s-a declarat invins, desi, fara a deveni campion mondial, a doborat recordul Statelor Unite.

Pentru vechiul si noul recordman mondial, Usain Bolt: Jos palaria!

Daca ati ratat cursa de aseara in direct, va invit sa o urmariti pentru ca e FABULOASA!

Blog despre nimic

Cine a citit pana acum postarile de pe blogul asta probabil ca si-a facut si o imagine de ansamblu asupra felului in care tratez subiectele. Sunt critica de cele mai multe ori si ma enerveaza la culme ipocrizia. Cu toate astea am pastrat bunul simt in comunicare si de cele mai multe ori am fost la limita decentei. Am acceptat criticile si corectiile si am apreciat orice parere argumentata. Cu mici exceptii, am tratat cu umor subiectele spinoase si consider necesar, din nou, un post ca acesta in care sa-mi explic pozitia. Nu am pretentia sa fiu un lider de opinie si nu am pretentia sa fie toata lumea de acord cu parerile mele. Cu avertismentele de rigoare mi-am descarcat nervii pe pagina asta de net si atat. Dupa cum spunea si Petrus in comentariul lui la postul anterior, fiecare are posibilitatea sa aleaga ce citeste. E exact ca la televizor. Atata timp cat nu ma declar o persoana publica si nu public intr-un ziar, imi rezerv dreptul de a ma exprima exact cum doresc pe aceasta pagina PERSONALA.

Cu deosebit respect
Rodica

Cand esti prost stai acasa...

...sau cel putin nu te fa ziarist. Cel mult fa-ti un blog in care sa-ti expui aberatiile. Dar nici asa ca te considera alti prosti inteligent si faci trafic.
Imi cer scuze din start pentru limbajul suburban pe care am sa-l adopt acum. Eu m-am obisnuit cu nervii mei asa ca o sa-i expun. Din nou.

Un imbecil de la ziarul local Sibiu Standard a scris un editorial. Imbecil editorial. Mai bine scria vreo reteta si se muta la carciuma dar probabil ca acolo se simtea prea spiritual. Pot sa-l injur pentru ca nu stiu cine e. Nu semneaza editorialul si nici nu are vreo poza ca sa-mi dau cu parerea de aspectul estetic. S-a trezit desteptaciunea ca oamenii de afaceri urla la guvern ca n-au bani de salarii si bla bla si saracul guvern..... Trebe citit articolul ca sa intelegi de ce l-am numit imbecil pe respectivul. Nu continui ca iar creste pulsul si tocmai mi-am adus aminte ca e aproape weekend.

O alta idioata care isi spune ziarist publica in Tribuna un articol economic. Articolul de tot rahatul daca ma intrebati pe mine dar titlul bomba sperie tot Sibiul ca sa se dea ea desteapta (proasta dracului!). Auzi titlu: “Compa se prabuseste!”
Fa cretino! Cand o societate din industria auto (in criza actuala) iti da profit, mic e drept, mult mai mic ca anul trecut, iti faci cruce si te duci de 10 ori la biserica si te rogi sa dea profitul asta si la sfarsitul anului ca e PLUS nu e minus.
Asta si-a semnat articolul ca sa ne arate ca e dezastru in economia Sibiului si a scos o chestie desteapta. Pentru ea. Dar o invit sa scrie despre rochitele din mall sau despre orice altceva si sa lase evenimentele economice pe mana altora care stiu cu ce se mananca. Nu de alta dar fac naibii batranele de pe banca din fata blocului infarct si spargatorii de seminte din piata nu mai povestesc de pretul rosiilor ci isi dau cu parerea de cat mai are Compa pana da faliment. (si acum urma un scuipat).

Azi ma opresc aici ca mi-a ajuns creatia.

Poveste de spus mai departe - partea a XI-a

Va invit sa mergeti pe firul epic pentru ca e o poveste foarte interesanta. Eu am primit-o de la Jenika care la randul lui a primit-o de la Dush care a primit-o de la Lia, care a primit-o de la .... si tot asa :) Am ajuns la episodul XI si nu se va termina.

Nu mai vroia sa sufere….. Incetase sa mai lupte si era decisa sa se predea …obosise sa fuga…… obosise sa planga doar in sufeltul sau. Imbratisarea calda si ferma o trezi din nemiscare. Un val urias de caldura , posedat de o forta nebanuita si ascunsa , inunda tot corpul sau firav . Isi sprijini fruntea pe umarul lui si incepu sa planga. Lacrimile scoteau afara din strafundurile sale existentiale toate secundele infinite de durere si de singuratate.

Fara sa spuna nimic , el o ridica in bratele sale si o scoase din baie.
Ii simtea bratele puternice in jurul ei. Ce chestie?! N-ar fi crezut ca un om asa scund era asa puternic. O sterse ca pe un copil. Ii mangaie fata pistruiata si ii sterse lacrimile de pe obraji. Intr-o fractiune de secunda insa se ridica de langa ea si se indrepta grabit spre usa. Fara sa indrazneasca sa se uite in ochii ei spuse:

- Va veni menajera imediat. Ti-a pregatit deja un schimb de haine pentru ca ale tale nu se vor usca prea repede.

Si se repezi pe usa afara inchizand-o cu zgomot.
Orfelia se uita pierduta. Cu ce a gresit? A facut vreun gest aiurea? Stia ca e specialista in asa ceva. Totdeauna spunea cate o tampenie sau facea una. Dar acum? Acum n-a facut nimic. N-a spus nimic. Intepenise pe canapeaua comoda si cauta explicatii. Stia ca e un dezastru. Toata viata ei fusese asa. Cu ochii catre usa inchisa ii trecura prin fata persoanele din existenta ei. Bunicul cu colindele, Costel si George ... “oare au existat cu adevarat? Oare am fost ministresa? Ei as. Iarba Dorei e de vina. Cine Dumnezeu m-a pus? Sunt o idioata.”
Incepuse sa ii fie frig. Simtea prosopul ud si parca totul era un vis. Parca? Simtea ca trebuie sa ia o decizie. Nu mai plangea. Era hotarata. Horata sa ce? Unde sa mearga? Nici nu stia daca trecuse Revelionul. Isi lua telefonul de pe noptiera si tremurand reusi sa il deschida. Trebuia sa faca ceva.
Scartaitul usii o facu sa tresara. O vazu pe menajera cu un rand de haine in brate. Femeia trecuta de prima tinerete se uita cu scarba la ea. Ii venea sa se faca mica, sa fie o furnica si sa intre in pamant. Privirea acestei femei o ingheta. Cine era barbatul care o luase la el acasa? Gandul asta ii revenea din nou si din nou. Trebuia sa afle. .....

Si de aici povestea pleaca la Anto.

Moartea lenta

O chestie geniala pe care a povestit-o Besoiu la o emisiune Tv mi-a ramas in minte si nu pot sa n-o transcriu :).

Cica in Paris, in cartierul artistilor, la o carciuma unde se servea bautura in schimbul tablourilor, s-a gandit patronul sa puna sub un tablou urmatorul avertisment:

"Bautura ucide lent!"

Dupa cateva zile cineva a completat:

"Foarte bine, noi nici nu ne grabim!"

Intra la categoria:filozofie de viata ;)