joi, 9 iulie 2009

"Uameni" printre noi III



Al treilea episod - Medicul casei

De undeva a venit inspiratia. De la Prima TV cu serialul legat de sistemul nostru sanitar bolnav si cu siguranta de la postul Liei despre fratele ei. Amandoua in egala masura. Stiu ca am mai scris acum ceva vreme despre un sistem sanitar “la noi” si “la ei”. As putea sa scriu si din perspectiva bolnavului tratat cu indiferenta in spitalele locale si cu multa atentie in cele de “la ei”. Aleg de data asta sa scriu despre medicul casei care e fratele meu. Scriu pentru ca il respect si pentru ca e peste medie.

Undeva in Franta, la un spital universitar, exista un Director de clinica-asistent universitar. A studiat medicina la Timisoara si dupa primul an de facultate ii reprosa mamei ca l-a impins sa faca medicina. I-a displacut total. Din anul doi in schimb a intrat in spital si a descoperit ca are vocatie. A inceput sa ia bursa semestru de semestru, an de an. Erau banii de tigari sau de benzina. A facut anul de stagiu care era obligatoriu. A ales pentru rezidentiat medicina interna si a castigat postul de medic la Spitalul din Medias pentru ca era obligatoriu sa dea examenul doar pentru un post din judetul de bastina sau la cel unde a facut facultatea. A continuat sa faca rezidentiatul in Timisoara pentru a nu pierde oportunitatea de a invata mai mult. A invatat germana de la 0 intr-un an de zile pentru a pleca pentru 2 luni la un spital din Germania. Pe bani putini dar nu conta. In anul 3 de rezidentiat au inceput frustrarile. O chirie in Timisoara era de 100 de euro. Salariul lui era de 120 de euro. Nu-i mai ramaneau bani de mancare si se bucura daca primea vreo plasa de cartofi de la pacienti sau vreo gaina. Era considerata mita dar pentru el era supravietuire. A avut noroc cu tatal meu care ii trimitea bani. Suficienti ca sa supravietuiasca. Nu era suficient insa pentru omul care lucra 12 ore dupa care intra in garzile de 24. Nu era suficient pentru tanarul care nu stia decat drumul pana la spital si inapoi.

A inceput sa caute sa plece. Isi dorea sa poata lucra in conditii decente. Isi dorea un salariu decent. Isi dorea sa isi poata permite sa isi cumpere o masina, un pat, un televizor. Nevoi primare. Se stie ca Franta primeste medici. Sunt innebuniti in a-i gasi pentru ca sistemul lor pus la punct sufera, desi mai putin decat al nostru, de lipsa calificatilor. A trimis cel putin 100 de mail-uri in Germania si Franta si i s-a oferit in Franta un post de medic rezident, cu contract initial de 6 luni, cu un salariu de 10 ori mai mare decat aici, cu zile libere dupa garzi, cu plati duble pentru zilele de garda. Nici n-a stat pe ganduri. In mai putin de doua luni si-a facut toate actele si a plecat. E drept. Singur. Fara nici un alt ajutor si fara nici un prieten aproape.

Au trecut 5 ani de atunci. A inceput sa studieze mai mult decat colegii lui francezi. A inceput sa scrie lucrari stiintifice si sa participe la congrese. Ministerul francez al sanatatii i-a ales una din lucrari, pe langa alte 9, si a publicat-o in anuarul ministerului. Si-a dat examenul de medic specialist in Romania dupa care a fost exclus din Colegiul medicilor pe motiv de neplata a cotizatiei, desi este inscris in organizatia similara din Franta. I s-a oferit postul din prezent dupa numai doi ani de munca in Franta. Preda la Universitate si postul de Director de clinica ii confera locul secund in sectia Policlinica a spitalului dupa medicul primar.

Si-a permis in anii astia sa calatoreasca. Si-a luat masina noua. Isi dorea sa se mute in sudul Frantei pentru ca s-a saturat de frig. Cumva a fost un norocos pentru ca a aplicat la un post de medic in insule si din noiembrie se va muta la Reunion, punctul cel mai de sud al Uniunii Europene din sudul Africii , la un spital privat care se va deschide in Decembrie. E un vis devenit realitate. Va avea mai mult decat isi putea imagina acum 5 ani cand a parasit Romania si a scapat de bataia de joc a sistemului.
Poate fi el de condamnat ca isi dorea mai mult dupa atatia ani de scoala? Ma indoiesc. Nu vor fi de condamnat medicii nostri ca pleaca din tara. Pleaca pentru ei si pleaca din cauza lipsei de respect a ministerului, a veteranilor din spitale si chiar si a pacientilor.

miercuri, 8 iulie 2009

The new generation!!!

De multi ani ne tot dorim o schimbare de generatie in politica. Am dorit schimbarea pentru ca ne imaginam ca vin niste oameni tineri, cu mentalitati revolutionare, cu idei si principii noi, sanatoase ... Nu cred ca am simtit o mai mare dezamagire de cand a trebuit sa-l votez pe Iliescu. Am sperat ca noua generatie de politicieni va misca lucrurile intr-un sens pozitiv. Nu puteam sa ma insel mai tare. Partidele, indiferent de culoare, si-au construit ostasi. Si-au facut o armata de tupeisti. Si-au educat noua generatie dupa chipul si asemanarea batranilor din partid. A iesit o generatie de mutanti. Au asimilat foarte repede hotia, ipocrizia si populismul. Au venit in plus cu tupeul, cu nesimtirea si cu increderea ca e “timpul lor”. Au iesit niste monstri. Au pierdut definitiv simtul civic si au invatat sa fie egoisti. Au pierdut din pacate si respectul si creditul nostru. Au reusit sa risipeasca bruma de speranta pe care am avut-o inainte.

Sa ii omagiem cum se cuvine si sa le dam niste apa si sapun sa se spele. Eu stiu? Poate ajuta.

Doliu ...

Sunt suparata, nacajita si toate cele rele :(. Am decimat o familie intreaga si am regrete :(. Am fost o gazda buna, va jur! I-am hranit zile intregi. Nu stiau altceva sa faca dar io am fost friendly. Nu i-am deranjat noaptea cand se trezeau ei sa rontaie cate ceva. Ma strecuram pisiceste doar doar sa nu fac galagie. Ii auzeam cum se distreaza si erau fericiti. Erau multi. Facusera din mancarea de la mine o pasiune. Si mobila le placea, jur! Ziua nu aveau treaba cu mine si nici noaptea nu erau foarte galagiosi.

Acum insa trebuia sa se termine. Deja erau ei mai nesimtiti asa si mai si cresteau. Imi invadau spatiul si eu sunt totusi o egoista. Cate unul pe zi am mangaiat ca lipiciul de sub mobila si-a facut treaba. Blanita lor era lucioasa in bataia soarelui si deja pe 4 din ei i-am dezmierdat cum se cuvine.

Dumnezeu sa-i ierte!

Morala: nu va faceti casa in camp sau livada ca va umpleti de musafiri ;)

vineri, 3 iulie 2009

7 ani de acasa ... ioc!

Am vrut sa ma abtin de la comentarii in ce priveste activitatea doamnei Ridzi, dar astazi mi-a ajuns peste urechi. Imi propusesem sa astept pana ce DNA-ul se va pronunta sau macar pana se va termina activitatea de ancheta a comisiei parlamentare. Deh, va mai dura ceva vreme dar eu nu mai pot.

Cand vorbim de cei 7 ani de acasa deja ne gandim la educatia primita inainte de a face cunostinta cu mediul. E ceva ce numai in mediul familial poti capata si asta tine de bun simt. Sunt lucruri legate de un comportament in societate care e greu de schimbat odata cu trecerea timpului.

Sunt oripilata acum de lipsa de bun simt a ministrilor din actualul guvern. De fapt, daca stau sa ma gandesc, nu sunt multi care au fost ministri si au avut bun simt, si aici deja ma refer la toate guvernele dupa ‘90. La parlament e aceeasi situatie daca ne gandim la reactiile domnului Boureanu, al carui nume e predestinat, in comisia de ancheta. In fine. Ma departez de la esenta.

Doamna Ridzi, care are o bogata activitate politica ca experienta in altceva ioc, ocupa, si tine bine de scaunul dansei, postul de ministru. In contabilitate posibil sa fi avut o cariera stralucita pentru ca dupa cum s-au sezitat mai multi jurnalisti a fost contabil intre ’95 si 99’ la o firma infiintata in 1999. Bun subiect de polemica pe baza inadvertentelor. Nu ne mai legam de studiile inalte pentru ca acum e foarte simplu sa ajungi doctor in orice, mai ales in inginerie, dupa ce ai studii economice si juridice. Deci ce mare scofala sa fii doctor in ceva ce iti e la indemana.

Cu toate astea nu ne mai miram ca dansa nu stie ce inseamna obraz. Mai mult decat atat, de ce sa ne asteptam noi prostii sa-si dea ea demisia pentru un fleac ca asta, cand un alt ministru, nu de la noi deci nu sariti in sus, si-a dat demisia ca platea o chirie prea mica si el era ministru in administratie. Ea nu are de ce sa-si dea demisia ca doar are forta de munca si inca mai are bani in buget de cheltuit. Ea stie foarte bine ca obrazul subtire cu cheltuiala se tine. Pardon! Obrazul gros.

Noi ii dorim multa sanatate ca deja a avut aprte de publicitate mai mult decat spera. Noi muritorii ii tinem isonul.

The end


James Douglas Morrison (n* 8 decembrie 1943, Florida – † 3 iulie 1971, Paris)

Am descoperit Doors imediat dupa ’90. Eram un copil dar mi s-a aprins un beculet. Mai tarziu, in liceu, am inceput sa ascult versurile. Sa le inteleg. Era perioada in care eram un copil razvratit. Bulversata de relatia cu parintii, care scartaia din toate incheieturile pentru ca “nu ma intelegeau”, orice tanar are impresia asta deci io nu am facut exceptie, ascultam la orice ora si cu pasiune orice melodie Doors. Eram o revoltata. Revoltata pe sistem, pe familie, pe oameni in general. Eram o extrovertita dar in acelsi timp solitara. Nu aveam prieteni ci doar cunostinte. M-am refugiat in muzica Doors si in versuri. Erau un model. Poate sunt in continuare dar evident implicatiile sunt altele.

Si pentru ca geniile mor repede, Jim Morrison nu a fost exceptie. Se implinesc 38 de ani de la moartea sa intr-un hotel din Paris. O viata de om daca stai sa te gandesti. Totusi a venit sfarsitul unei vieti tumultoase si a unei cariere care se putea lungi frumos, sau cel putin interesant. Pentru cei care au ascultat Doors le dedic urmatoarea melodie.

miercuri, 1 iulie 2009

Planul anticriza 2

Azi am auzit ca guvernul nostru vrea sa aplice planul anticriza 2.
Pentru ca sunt o ignoranta sau probabil ca nu am fost pe faza in ultimele 6 luni, va rog respectuos sa-mi spuneti si mie care a fost planul anticriza 1.
Va multumesc!

Stire bomba!!! Pe urmele lu' Dani si a lu' Mami!!!

Pentru ca bagatorii de seama au anuntat de ieri venirea unei stiri cu Dani si Mami, io imi fac datoria si preiau stirea.

Dani si Mami au facut dus in padure!!!!!

Wow!!! In titlu ne spun oamenii ca avem si poze!!! Wow!!! Poze cu dusu’!!!! Cu padurea!!!!

Mai oameni buni. Cuplul asta a fost intr-un camping la munte. Dupa cunostintele mele la munte de obicei sunt paduri. Pe plaja nu puteau face dus ca erau cam departe de mare dar no, poate era si vreun lac si sa nu fim chiar rai. Dar cum poti face o stire dintr-un rahat? Adica ce ma incalzeste pe mine ca vad un dus de camping? Wow!!! Dar vorba bagatorilor: facem poza la scobitoarea pe care a folosit-o Dani si cu care a intepat-o pe mami si am dat lovitura de presa!!!

Ia priviti si va minunati cum se face presa in tara asta.