vineri, 22 mai 2009

Vrabiuta


De copil am avut afinitati pentru muzica frantuzeasca. Poate pentru ca tatal meu a venit dupa doi ani de stat in Franta cu o colectie intreaga de muzica. Nu erau numai cantareti nascuti in Franta dar erau celebritatile anilor ’80. Aia a fost scanteia. Am inceput cu unicul Joe Dassin, cu o extraordinara Mireille Mathieu si cu o deosebita adoptata Nana Mouskouri. Insa nici unul din ei nu m-a facut sa vibrez asa cum se intampla cand o ascult pe Edith Piaf. O cantareata uratica dar cu o voce care iti face pielea gaina. Nu o va depasi nici Patricia Kaas si nici o alta cantareata, oricat de buna ar fi.

E greu de explicat ce simt de fiecare data cand o ascult. E un amalgam de sentimente, de emotii. Filmul La vie en rose as fi in stare sa il revad zilnic. Imi pierd cuvintele pentru ca tocmai ascult pe musicme.com o compilatie cu cele mai frumoase 100 de melodii interpretate de “Vrabiuta”.

Va las in compania melodiei care, nu numai ca a facut-o celebra in toata lumea, dar ii descrie sentimentele si viata mai mult decat ar face-o orice carte biografica.

Sursa foto: Wikipedia

Non, je ne regrette rien



Daca as fi fost ....

Imi propusesem sa nu mai scriu lepse, dar pentru ca Lia nu s-a lasat si mi-a pasat una asa de week-end, ma conformez si o postez mai jos. Cine doreste sa preia leapsa asta este liber sa o faca pentru ca e o chestie foarte draguta :).

Daca aş fi fost...

o lună a anului eram august pentru ca e o luna fierbinte ...
o zi a săptămânii eram vineri
o parte a zilei eram seara
un animal marin eram o foca
o direcţie eram dreapta
o virtute eram pasiunea
o personalitate istorică eram Ioana d’Arc
o planetă eram Mercur
un lichid eram sampanie
o piatră eram granit
o pasăre eram cuc
o plantă eram un trandafir
un tip de vreme eram o ploaie de vara
un instrument muzical eram chitara
o emoţie eram entuziasmul
un sunet eram bataia tobelor
un element eram pamantul
un cântec eram Poison
un film eram Crash
un serial eram Norii negri
o carte eram Buna seara, Melania!
un personaj de ficţiune eram Don Quijote
un fel de mâncare eram o ciorba de fasole cu afumatura
un oraş eram Paris
un gust eram sarata
o aromă eram vanilie
o culoare eram rosu
un material eram satin
un cuvânt eram "nebunie"
o parte a corpului eram capul
o expresie a feţei eram zâmbet
o materie de şcoală eram fizica
un personaj de desene animate eram Remy din Ratatouille
o formă eram sfera
un număr eram 6
o maşină eram un Allroad
o haină eram pantaloni.


joi, 21 mai 2009

Problema existentiala


Ei da! Vine vara. Fustite, rochite, decolteuri etc. Picioare in vant si tate pe toate gardurile, strazile si plajele patriei. Ca femeie nu pot sa nu fiu invidioasa pe toate pustoaicele astea care isi vantura lucrurile de pret la vedere. Tot ca femeie am insa niste limite. Nu orice pitzi poate starni invidia si sunt neimpresionabila de vreo blonda focoasa care isi arunca DG-ul pe ochi si-si invarte gentuta cu pietre pe deget. Mda. Ma gandeam la altceva cand am inceput postul asta si iar mi-am manifestat misoginismul. Shame on me!

Eu am o problema. Si de fapt de aici porneste o mare dilema. Ce te faci ca femeie cand suferi de pilozitate excesiva? E drept ca exista deja multe saloane de cosmetica care pot rezolva o astfel de problema si daca ma intrebati pe mine va spun ca in perioada asta e greu sa iti poti face o programare mai repede de doua saptamani. Cand ajungi la cosmetica e bine sa te programezi direct si pentru data viitoare ca deh, nu poti purta o fusta cu padurea pe picioare. Si totusi ma intreb daca nu cumva “moda” de a fi complet spana nu e un pic exagerata. Vremurile s-au schimbat, moda la fel. Nu mai e o moda sa iti lasi parul sa creasca in voie nici macar in chiloti. Adica sa fim seriosi. Este de-a dreptul o blasfemie pentru genul feminin daca nu te tunzi si nu o chelesti ca la nou nascut. Mai nou nu ai voie sa ai nici puf pe mana ca e inestetic. Mai fratilor!!! Stiu ca e o moda, dar hai sa nu exageram. In copilarie nu sufeream de complexul pilozitatii. Nu se uita nimeni stramb ca am par pe picioare sau pe mana. Nu aveam nici o grija ca mama, matusa, vecina de pe scara purtau fuste si aveau par. Nu vedeam, nu observam si nici nu imi sarea in ochi.

Cu timpul, pilozitatea provoaca complexe. De ce? Pentru ca e o problema hormonala? Depilatul e dureros. Sunt cazuri cand poti lua o boala de piele de la o ceara refolosibila. E drept ca au aparut o gramada de creme depilatoare. Ce folos? Tin o saptamana si te intrebi dupa aia de ce nu ai folosit lama. Daca folosesti lama incepi sa ai alta problema ca parul creste mai repede, mai des si mai gros. Si toate astea pentru a fi la “moda”. Nu exclud ca in anumite locuri rasul sau depilatul sunt pentru igiena proprie. Dar cu parul de pe mana ce aveti fratilor? Ca nu par pe picioare. Ca jos piele de bebelus. Ca subrat clear. Ca mustata nu. Atentat la psihicul nostru de femei. Oare cand se va schimba din nou moda?

Asta este pentru mine o problema existentiala!

miercuri, 20 mai 2009

Ipocrizie si atat

Pentru ca numarul de ieri al ziarului Bursa a inceput cu un articol despre guvern, iar ma simt nevoita sa scriu imbecilitati. Titlul articolului este “Principala masura anticriza a guvernului Boc este indiferenta”. Sunt putine publicatii care nu pot fi banuite de apartenenta politica. Fiecare fituica urmareste politica de grup si pe cea a patronului deci e greu de crezut ca jurnalismul in Romania se face altfel decat cu simpatii. La fel de greu de crezut e ca mai poti citi un articol impartial. Eu una am devenit neincrezatoare in tot ce inseamna presa.
Si totusi ziarul Bursa este unul din putinele care nu se manifesta atat de violent. Este un ziar care trateaza destul de obiectiv subiectele, preponderent economice ca doar de aia e de specialitate si nu face concurenta la Cancan.
Si revin la articolul in cauza. Nu mai trebuie sa spun ca Romania a intrat in recesiune. Doua trimestre consecutive de scadere economica anunta “oficial” acest lucru. E doar o chestiune tehnica convenita de economisti. Noi nici nu mai aveam nevoie de cifre pentru ca era evident ca aici ajungem dar no, Statistica si-a facut treaba. Si aflam din articol ca infiintarea Consiliului Economic Consultativ, din care fac parte personalitati din domeniul economic recomandati de BNR, a fost o fatada ieftina a noului nostru guvern. Aceasta entitate trebuia sa fie consultata cel putin o data la doua saptamani dar realitatea bate filmul. S-a intamplat sa fie convocata o singura data. Probabil sa vada daca economistii mai traiesc. Le-au dat probabil o cafea ca poate poate fac vreun infarct. Aceasta entitate ar fi trebuit sa vina cu solutii avand la baza datele statistice curente. N-a fost sa fie asa ca doar avem oameni cu studii inalte metalurgice la comanda ministerului.
Si mai pot sa zic ca guvernul asta nu e plin de impotenti si ipocriti?

marți, 19 mai 2009

Tara de prosti

O spun cu tarie si fermitate. Suntem o tara plina de prosti. Daca mai aveam nevoie de vreo dovada ca la conducerea tarii (Ministerul Finantelor cu preponderenta) sunt niste incopetenti, nu mai am de asteptat. Am primit-o.

Caz concret:

Firma X. Datorii la stat 3.700 RON. Suma din CAS de primit de la stat 5.000 RON. Raspuns de la institutia datoare: nu avem bani sa va platim. Raspuns de la Finante: v-am blocat conturile bancare ca sa recuperam ce ne datorati.

Solutia patronului? Eu una i-as lua de gat pe toti dar nu pot sa dau acelasi sfat ca sa nu zica cineva ca instig la violenta.

Voi mai aveti nevoie de dovezi?


Update: Citez mesajul persoanei in cauza:

"DECI 1).ma pot compensa cu fondul pt salarii de boala (sau asa ceva, oricum f putzin),

2).sumele ce mi se cuvin vor fi achitate in momentul in care casa de sanatate Sibiu va primi bani de la casa de sanatate natzionala (nu se stie cand),

3).nu pot sa cer penalitatzi de intarziere pt ca casa de sanatate nu are fonduri proprii () s-ar intzelege aici ca nu e de rea credintza cand nu plateste, dar nici eu nu sunt de rea credintza si nici fonduri proprii nu am ca depind de cumparatori"