Pana acum o luna eram foarte linistita. Programul era in genul: servici, casa, masa, treaba’n casa, carte, net si somn, ziua urmatoare de la cap. Nu ma deranja nimeni dupamasa, nici chiar sotul care dupa masa avea program de somn pana a doua zi dimineatza deci pentru mine timp berechet de citit si pierdut vremea.
No, l-o pus ala cu cornite sa faca niste sedinte de acupunctura. Zilnic la 5 ne infigeam la doftorul cu acele sa’l intelpe ca cica e sanatate curata. Io am inteles chestia asta si asteptam rabdatoare pana se termina chinuiala sotului.
De cand cu acupunctura asta mi s-a dat programul peste cap. Mie! Tragedie!!! Dupa servici credeti ca mai doarme sotu’??? Neeeeh! I-a luat nenea ala cu acele tot somnul ala dulce de amiaz si acum ma stradui sa prind otzar de timp sa vad un House, sa citesc o carte, sa intru pe net ... nimic, nimic! Cu parere de rau pentru Ludlum va trebui sa astepte pana dupa Pasti cand poate i se face somn iara lu sotu’. Intr-un fel ii sunt recunoscatoare doftorului ca, de cand nu mai doarme de amiaz, am un ajutor de nadejde in aranjat gradina. Mai o bere in curte, mai un trandafir, mai o zmeura, mai o cafea pe langa, si macar cu astea am terminat coltisorul nostru de Rai.
Si ca sa ma laud si mai tare ma tin cu o promisiune ca o sa postez si niste fotografii de la casuta din varful dealului. Nici nu va imaginati ce frumos arata Fagarasii inca inzapeziti :).
Postări
